Într-o cetate îndepărtată, plină de oameni trişti şi împovăraţi, a intrat un Om care a început să le vorbească locuitorilor despre adevăr, bine şi frumos, despre bucuria prezenţei Luminii şi a fericirii în viaţă. Văzându-l diferit de ei, locuitorii au dat năvală spre a-l vedea, a-l asculta, a-l putea atinge. Aşa s-au petrecut lucrurile o zi, o lună, un an… până când toţi s-au săturat şi au revenit la ale lor vechi preocupări. Dar el continua să vorbească! După o lungă perioadă de timp, se opreşte un copil, care îndrăzneşte să-l întrebe: „Domnule, ce faci aici?”. El a răspuns: „Eu spun poveşti!” Și copilul a continuat: „Înţeleg că spui poveşti, le spuneai şi când mama era de vârsta mea. Pentru ce tot le repeţi şi acum?”. Omul, atent privindu-l şi zâmbindu-i, îi zise: „Eu înainte am spus poveşti pentru a schimba lumea.” Copilul: „Dacă nu ai schimbat-o, de ce mai continui?”. Omul a răspuns: ”Spun poveşti, pentru ca lumea să nu mă poată schimba pe mine!” Iată o lecţie din care putem înţelege şi faptul că esenţa întâlnirii cu Dumnezeu în fiecare sărbătoare, reluată repetitiv, an de an, sub aspectul aceloraşi pericope, sensuri şi simboluri, are rostul nu doar de a schimba lumea, ci, mai ales, de a ne imprima un anumit ritm duhovnicesc, pentru ca lumea să nu ne poată schimba pe noi. Este important ca Biserica, în structura-i comunitară a mărturisirii de credinţă, să aibă acelaşi diapazon foarte bine ancorat la adevăratele note duhovniceşti ale căutării Împărăției lui Dumnezeu.
Pilda săptămânii continuă cu vederea smereniei Mântuitorului Iisus Hristos, ce Se ascunde de ochii noştri pentru a Se ruga (Matei 9). În pofida retragerii pentru rugăciune însă, El simte nevoile și cererile noastre. Și ne ridică din încrâncenata frică a valului neputinței și a morţii. Avem de a face cu un fel de schimbare la faţă a tuturor. Pentru noi, o lecţie importantă: înţelegem că Domnul ne vindecă. Şi ne duce de mână în corabia mântuirii. Să alungăm, așadar, gândurile ce ne tulbură şi să îndrăznim la Domnul, Care este aproape!
Și încă un lucru important: sărbătorile, posturile, rugăciunile, cântările şi gândurile sfinte au un anumit ritm repetitiv nu pentru că vrem neapărat să schimbăm lumea, ci pentru că vrem ca lumea să nu ne schimbe pe noi. Iată o temă de adâncă meditaţie, care aruncă o lumină nouă asupra întregii dileme a zilei!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
