Fragmentul evanghelic al Duminicii a XVIII-a din Timpul de peste An vine în continuarea relatării din duminica precedentă, în care ne-a fost prezentată minunea înmulțirii pâinilor.
Cu o zi înainte, Isus a hrănit mulțimile înmulțind cele cinci pâini și cei doi pești. Ziua următoare, oamenii fiind înfometați, l-au căutat pe Isus, gândindu-se că îi va hrăni din nou în mod miraculos. Isus se folosește de această ocazie pentru a le vorbi despre o realitate spirituală mai profundă.
Tuturor ni se face foame și sete. Acesta este ritmul natural al vieții. Dar cea mai profundă foame pe care o avem cu toții este de natură spirituală. Și de multe ori încercăm să ne săturăm în moduri care nu ne vor satisface niciodată.
De aceea, să-l ascultăm pe Isus care ne spune: „Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului”.
Care este acea hrană pe care Fiul Omului ne-o va da? Este însuși Trupul și Sângele, Sufletul și Dumnezeirea sa. Este Sacramentul Euharistiei, Sfânta Împărtășanie.
Cu acest pasaj, Isus începe „Discursul despre pâinea vieții”, pe care îl vom asculta în următoarele trei duminici. De-a lungul acestui discurs, Domnul ne arată clar că trupul său este adevărata hrană și sângele său este adevărata băutură. A mânca Trupul și a bea Sângele lui Isus este singura cale către viața veșnică.
Sfânta Euharistie este hrana spirituală de care avem atât de mare nevoie. Însă, de multe ori, nu reușim să vedem acest lucru. Putem cădea cu ușurință în capcana de a vedea participarea noastră la Sfânta Liturghie ca pe o obligație pe care trebuie să o îndeplinim în fiecare săptămână.
Însă liturghia duminicală, mai mult decât orice altceva, trebuie să fie înțeleasă ca izvorul care ne potolește cea mai profundă foame și sete, pentru că este ospățul la care Domnul ne așteaptă pentru a ne hrăni sufletele.
La Sfânta Liturghie, în rugăciune, găsim răspunsuri la fiecare dorință și neliniște interioară pe care o avem. Nu banii, faima, puterea sau orice altceva ne împlinesc în această viață. Ci Dumnezeu. Iar Dumnezeu vine la noi și este prezent în primul rând în celebrarea Sfintei Liturghii. Credem cu adevărat acest lucru?
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
