De fiecare dată când vine vorba despre problema dezindustrializării României, publicul are răspunsul pregătit: politicienii au fost de vină. Dar oare așa să fie? A arăta cu degetul este simplu, însă, dacă analizăm puțin situația, vom vedea că este mult mai complexă. Desigur, politicienii au luat deciziile. Din toate părțile eșichierului politic, ca să fie clar! Dar cine i-a făcut să ia aceste decizii?
Politicienii sunt, fără îndoială, responsabili pentru multe dintre deciziile care au dus la dezindustrializare. Privatizările masive, vânzările pe un euro și închiderea fabricilor de stat sunt toate măsuri politice care au contribuit la declinul industriei. Deciziile au fost influențate de presiuni interne și externe, de la dorința de a adera la Uniunea Europeană la presiunile economice ale organismelor internaționale.
Surprinzător, o parte din vină aparține chiar cetățenilor care judecă astăzi. Da, presiunea acestora a contribuit la deciziile politicienilor de a închide, vinde sau privatiza întreprinderile de stat. Ce aveau de câștigat cetățenii? Cel puțin o parte dintre ei doreau ca România să fie acceptată în UE și pentru asta ar fi fost de acord cu orice sacrificii. Pe de o parte, li se spusese că, odată intrată în UE, România va primi bani gratis, iar pe de altă parte, mulți români doreau să beneficieze de deschiderea frontierelor, pentru a merge să lucreze în Occident.
O altă parte a vinei o poartă managerii întreprinderilor respective. Mulți au jefuit fabricile cât au putut, convinși că le „va merge” la infinit. Când s-a apropiat momentul aderării la UE, în ciuda avertismentelor formulate de unii sau alții, că nu vor putea să concureze cu mărfurile europene, nu au mai avut cu ce să retehnologizeze întreprinderile. Însă nici aici nu se înghesuie toată vina, deoarece acești manageri au fost lăsați intenționat să distrugă din interior întreprinderile, pentru că au făcut treburile murdare ale celor care aveau interesul să distrugă industria națională.
Ați ghicit, probabil, cine a fost în spatele distrugerii industriei românești și cine a impulsionat atât politicienii cât și managerii să pună pe chituci fabricile și uzinele. Interesele externe, marile puteri economice și corporațiile multinaționale au avut un interes major în transformarea României dintr-o țară producătoare într-una consumatoare. România a devenit un importator net, iar companiile străine au preluat controlul asupra capacităților de producție.
Astăzi, unii spun că România produce mai mult decât înainte. Probabil că produce, dar nu România o face, ci companiile străine care dețin capacitățile de producție în România. De ce este asta diferit? În primul rând, este vorba de impozitare, companiile străine fiind cunoscute pentru „optimizarea fiscală” care le permite să nu plătească impozite în România. În al doilea rând, este vorba de securitatea producției: oricând, în caz de ceva, companiile internaționale își pot închide fabricile sau le pot muta.
Deci, cine este de vină pentru dezindustrializarea României? Nu există un singur vinovat. Politicienii, cetățenii, managerii întreprinderilor și interesele externe toate au jucat un rol în acest proces complex. A arăta cu degetul doar spre politicieni este simplist și nu reflectă întreaga realitate. Dezindustrializarea României este rezultatul unui cumul de factori și decizii, influențate de presiuni interne și externe, interese personale și geopolitice. Este o lecție din care trebuie să învățăm pentru a evita repetarea greșelilor în viitor.
