E duminică, mai către prânzișor. Cu două sacoșe pline de bidoane de plastic, sticle și doze goale de bere – deh, a fost o săptămână fierbinte – mă îndrept spre primul supermarket pentru a-mi recupera garanția. Noroc că sunt cu mașina, pentru că la Lidl, unde voiam să merg, e coadă. Și nu orice coadă, ci una cu familii care au venit cu sacii de bidoane. Bravo lor! Ghinion mie.
La Kaufland, situația e la fel de aglomerată. În sfârșit, norocul meu a fost Carrefour, unde nu era nici țipenie de om de am crezut că automatul e stricat. Spre surprinderea mea, am introdus sticlele și bidoanele destul de ușor și am obținut un tichet de 22 de lei, pe care l-am cheltuit imediat în magazin. Deși, parcă mi s-a părut că, la casă, casierița mi-a spus pe un ton cam ridicat „Mai trebuie”, nota de plată fiind ceva mai mare decât cei 22 de lei. Dar poate mi s-a părut…
Aventură urbană cu sacoșele de bidoane
Însă, nu toți bacăuanii au norocul meu. Pentru majoritatea concetățenilor, recuperarea garanției, chiar și sub forma umilitoare de voucher, înseamnă timp pierdut și nervi cât China, și chiar insolație din cauza statului în soare. Multe puncte de recuperare a bidoanelor sunt amplasate în exterior, fără nici o copertină sau altă protecție împotriva soarelui.
Distracția începe când mașinile automate încep să dea rateuri și te trezești că ai introdus doar jumătate din ambalaje. Ce faci cu restul? Le târăști până acasă? Le arunci? Personalul magazinelor este prea puțin interesat de problemă. Pentru aceștia, colectarea ambalajelor este doar o bătaie de cap în plus. Ei trebuie să rețină banii și să-i trimită la compania care se ocupă de problema, dar trebuie să trimită și ambalajele recuperate. De multe ori, aceștia primesc mai puțini bani decât valoarea ambalajelor, deoarece… se mai pierd pe traseu. Chipurile.
Infrastructura rurală inexistentă
La oraș mai e cum mai e, dar la țară situația este tragică pentru că prea puțini comercianți acceptă ambalajele. Țăranii plătesc „taxa de protecție” de 50 de bani la ambalaj fără să aibă de unde-i recupera.
Comercianții locali, de multe ori mici magazine de familie, nu sunt echipați sau motivați să gestioneze returnarea ambalajelor, lăsându-i pe cumpărători fără opțiuni. Astfel, banii plătiți pentru garanție se transformă într-o pierdere sigură.
Dificultăți și în oraș
Problemele nu se limitează doar la sate. În orașe, chiar dacă punctele de returnare sunt mai frecvente, sunt și ele supuse unor provocări majore. Distrugerea fântânilor publice a lăsat locul unui monopol al comercianților de apă îmbuteliată. Dacă ți se face sete și cumperi o băutură, te confrunți cu dilema ambalajului. După ce plătești garanția, ai de ales: să porți cu tine bidonul gol până ajungi acasă sau să încerci să găsești un punct de returnare funcțional ca să-ți dea un voucher de 50 de bani. Această situație creează disconfort și frustrare.
Sistemul actual are o filosofie defectuoasă
Sistemul actual împovărează consumatorul în mod nejustificat. Pe lângă costul băuturii, acesta trebuie să suporte și taxa de garanție, fără a avea garanția recuperării banilor. Multe puncte de colectare sunt amplasate în locații incomode sau sunt în număr insuficient pentru a deservi toți cetățenii. Aceste puncte de colectare devin adesea nefuncționale din cauza defecțiunilor tehnice sau a suprasolicitării. În plus, staționarea în soare la cozi interminabile pentru a returna câteva ambalaje contribuie la o experiență neplăcută.
Problema cu returnarea ambalajelor nu constă doar în dificultățile de returnare, ci și în filosofia sistemului. Sticlele de sticlă sunt sparte în containerul de recuperare. Practic, o sticlă ieșită pe poarta fabricii este umplută cu bere, vândută și, la recuperare, este distrusă. În condițiile în care avem o criză a gazului la nivel continental, sticlele de unică folosință sunt o tichie de mărgăritar pe un cap chel. Ardem aiurea cantități imense de gaz pentru a retopi aceste sticle, când le-am putea refolosi, cum se făcea pe vremea lui Ceaușescu.
Necesitatea schimbării
Sistemul de returnare a ambalajelor trebuie urgent reformat. Este important să se creeze o infrastructură eficientă atât în mediul rural, cât și în cel urban, pentru a asigura accesul facil la punctele de colectare. Este, de asemenea, necesar să se promoveze reutilizarea sticlelor, în locul distrugerii lor, pentru a economisi resurse și a reduce impactul asupra mediului. Politicile actuale nu numai că descurajează consumatorii, dar sunt și ineficiente în protejarea mediului.
Concluzie: întrebări fără răspuns
În final, rămâne întrebarea: este sistemul de returnare a garanțiilor cu adevărat eficient sau doar o altă povară pe umerii cetățenilor? În timp ce unii bacăuani își fac drumurile săptămânale cu sacoșele pline, alții renunță pur și simplu, descurajați de cozi, soare și lipsa de sprijin. Bacăuanii, fie ei de la oraș sau de la țară, vor continua să se confrunte cu dificultăți mari în încercarea de a-și recupera garanția pe ambalaje, rămânând captivi într-un sistem care necesită o revizuire majoră.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
