Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului-Moldova” (din colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași și Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Balga” din Cluj-Napoca), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare și a promovat-o în chip strălucit. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Serialul poate fi urmărit și pe site-ul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), www.turism-bacau.ro.
În acest episod, ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 4, Anul XII, Marți, 14 iulie 1915.
Din sumarul acestui număr: Izvorul Nr. 1, izvorul regenerării; celebrul farmacist și savant, dr. Samuel Konya, în medalion, printre binefăcătorii Slănicului; oaspeți de rang înalt din cadrul Ministerului de Interne, la Slănic-Moldova; cel mai citit ziar din România, cotidianul bucureștean ,,Universul”, elogiază, pe drept cuvânt, stațiunea Slănic-Moldova.
Ca de multe ori, deosebit de aglomerat, șeful ziarului slănicean, M. Miereanu, reia o serie de articole publicate și în alte numere anterioare, poate și pentru faptul că, așa cum am mai spus-o, sunt mulți noi turiști, de la sezon la sezon, care nu au avut cum să le citească. ,,Slănicul și ispita străinismului”, ,,Străinii despre Slănic”, ,,Feruginoasele Slănicului”, sunt câteva dintre articolele publicate în numerele trecute ale ziarului, pe care le-am prezentat și asupra cărora nu mai e cazul să revin.
Așadar, intrăm în cuprinsul ziarului, unde întâlnim articole mai noi, sau cel puțin actualizate, unul dintre acestea fiind frumos înfățișat de către același, M. Miereanu, care scoate din nou în evidență, importanța izvoarelor minerale din stațiune, astăzi, cu vorbire despre Izvorul Nr. 1, pe care îl și numește în titlul articolului, ,,Izvorul Regenerării”. Acest material îi este dedicat prof. dr. Mihail Manicatide (1867-1954), ilustru medic pediatru, profesor la Facultatea de Medicină din Iași și la Facultatea de Medicină din București, considerat de altfel, fondatorul școlii științifice românești de pediatrie. La insistențele sale, lângă Spitalul ,,Sf. Spiridon” din Iași, sunt construite pavilioane destinate bolnavilor contagioși, adulți și copii, constituind nucleul a ceea ce va deveni mai târziu Spitalul ,,Izolarea”. În 1919, Mihail Manicatide a făcut parte din comisia universitară care a selecționat corpul didactic al nou înființatei Universități din Cluj. El a fost și unul dintre elevii lui Victor Babeș, realizând cercetări în domeniul meningitei cerebrospinale la copii și al seroterapiei tusei convulsive. Dar, iată ce scria autorul articolului, despre Izvorul Nr. 1, unul al regenerării:
,,L-am numit astfel, pentru că toată lumea care cunoaște Slănicul, știe să prețuiască Izvorul Nr. 1. Odinioară, o cupă din acest izvor băută din mâna vreunei vrăjitoare, însemna tămăduirea câștigată prin minunile mistice. Azi, sorbind apa acestui izvor, gândești la farmecele științei și înveți să prețuiești valorile ei multe și mari. Viața căutată altă dată în peșteri și cerșită unei făcătoare de minuni, azi o sorbi direct din cupă, căci puterile regenatoare se impart cu belșug din Izvorul nr. 1, cu undele-i spumegânde de viață și sănătate. Știința, stăpânitoare supremă, alungând multe dintre mistere, a întronat bogățiile, dând tuturora în posesiune, ceea ce este universal. Iar în timp ce șoaptele clare ale izvorului trimit în depărtări de văi sunetele melodioase ascunse în undele apei, din parc, partituri de fanfare sună marșul triumfal al omului care zilnic, cucerește tainele naturii. Izvorul Nr. 1 este izvorul regenerării. Binefacerile lui, știința încă nu le-a putut calcula, omul le simte însă… Și pe când cu toții ne căznim prin mijloace artificiale să ne măsurăm viața, natura, prin tainele ei, ne face s-o simțim!… De aceea, privind jocul straniu al undelor ce țâșnesc din izvoare și ascultând sunetele mistice pe care le scoate, mă gândesc la adâncimile de nepătruns ale tainelor universale”.
În prima pagină a acestui număr, apare în medalion, cu titlul ,,Binefăcătorii Slănicului”, figura ilustrului savant, dr. S. Konya, ,,printre primii, care prin analizele făcute, a stabilit proprietățile deosebite ale apelor minerale de la Slănic-Moldova”.
Despre Samuel Konya (1845-1940), chimist, farmacist, profesor și savant român de origine maghiară, scriam în episodul nr. 50 că s-a aflat printre primii chimiști care au studiat și au publicat studii chimice despre apele minerale de la Slănic-Moldova, Breazu (Iași), Bălțătești (Neamț), Strunga (Iași) etc. A participat activ la viaţa știinţifică a Societăţii de medici și naturaliști din Iași, a făcut parte din comisiile de redactare a taxei farmaceutice din 1909 și 1918, iar între 1905-1907 din comisia de redactare a Farmacopeei Române, ediţia IV-a. A fost membru și vicepreședinte al Societăţii farmaciștilor din România, membru al Societăţii germane de chimie, al Societăţii farmaciștilor din Austria, al Societăţii de climatologie din România ș.a.
Ca membru fondator, a fost ales vicepreședinte al societăţii anonime Industriile chimico-farmaceutice din Iași (1919), în mai multe rânduri consilier comunal, membru al Consiliului de igienă și al Camerei de comerţ și industrie Iași (Sursa: ,,Calendar de istoria farmaciei 2015”, de Farm. Pr. Maria-Gabriela Suliman, Ist. Antoaneta Lucasciuc, site-ul ,,farmacom.ro”, la https://farma.com.ro/articles/2015.4/PF_Nr-4_2015_Art-3.pdf, cf. Lipan V., ,,Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Konya, Samuel”, Editura. Farmaceutică, București, 2011, p. 66-68).
Efectul terapeutic al apelor minerale de la Slănic-Moldova a fost obiectul cercetării lui Samuel Konya, ani la rând, timp în care a promovat intens dezvoltarea unei baze de terapie în această stațiune. Fratele lui Samuel Konya, Karl, era de asemenea un reputat chimist și farmacist. Acesta a ocupat funcția de farmacist șef al Epitropiei Spitalului ,,Sf. Spiridon”, cercetările sale fiind orientate spre aplicațiile chimiei în medicină (,,Samuel Konya, celebrul farmacist al Iașilor de altădată”, site-ul Iași multicultural la,
Iată că, în urma cercetărilor asupra izvoarelor de la Slănic-Moldova, încheiate în 1879, dr. Samuel Konya, publică în anul 1881, în limba română la Iași și în limba germană la Viena, o importantă lucrare, intitulată „Cercetări și analize asupra apelor minerale de la Slănic”, susținând apele minerale din Moldova la Expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt pe Main, din același an, unde izvoarele de la Slănic-Moldova au fost distinse cu medalia de argint! (Lipan V., ,,Istoria farmaciei române în date”, București, Ed. Farmaceutică, 2009, p. 108”, cf. site-ului MedicHub, la https://medichub.ro/reviste-de-specialitate/farmacist-ro/repere-farmaceutice-de-a-lungul-istoriei-iv-id-172-cmsid-62).
Potrivit tezei de doctorat a prof. Lavinia Misăilă (slăniceană timp de câțiva ani buni), intitulată ,,Studiu privind calitatea, importanța și posibilitățile de valorificare a apelor minerale din zona Slănic-Moldova”, susținută la Universitatea ,,Vasile Alecsandri” din Bacău, în 2023, dr. Samuel Konya mai publică în 1895 o lucrare despre izvoarele de la Slănic-Moldova, intitulată ,,Apele de la Slănic, Critica recentelor analise chimice asupra izvoarelor minerale No. I și No. III de la Slănic (Moldova)”. În continuarea lucrării de doctorat, autoarea mai arată că ,,într-un raport al dr. C. Istrati, asupra inspecțiunei făcută stabilimentelor balneare din țară și prezentat directorului general al serviciulul sanitar, publicat în Monitorul Oficial din mai 1888, apele de la Slănic-Moldova încep a fi exploatate în sticle de dr. Konya de la lași, care a umplut 8.000 de sticle în anul 1887”. (Sursa: https://old.ub.ro/files/scoala-doctorala/Teze/Darie/REZUMAT_TEZA___Darie_Misaila_Lavinia.pdf)
În plin sezon estival, continuă și în această lună, vizitele unor înalți demnitari ai statului, printre aceștia numărându-se acum, dl C. Dimitriu, secretarul general al Ministerului de Interne, însoțit de generalul Anton Berlescu, inspectorul general al Jandarmeriei Rurale și căpitanul Alexandru Dobrescu, șef al Cancelariei din cadrul aceluiași minister. ,,Domniile lor au fost oaspeții Slănicului, unde au admirat frumusețile naturale ale localității și bogația instalațiilor de tratament ale băilor”, se arată la rubrica ,,Informații”.
Din căutările mele, am aflat câteva lucruri interesante despre Anton Berlescu, care între 1908 și 1917 a îndeplinit funcția de inspector general al Jandarmeriei Rurale, mai întâi având gradul de colonel, după care a fost avansat general de brigadă, la 10 mai 1913. Având ca ajutor pe lt. col. P. Casianu, pe cpt. Alexandru Dobrescu, ca șef al Cancelariei şi pe cpt. intendent Constantin Lobei, ca şef al Serviciului Administrativ, generalul Berlescu este cel care a adus noi modificări asupra Legii Jandarmeriei Rurale, întărind posturile de jandarmi din sudul Dobrogei şi înfiinţând Detaşamentul mobil pentru intervenţii rapide în zona de frontieră, alcătuit din 4 ofiţeri şi 200 de jandarmi. De asemenea, generalul Anton Berlescu s-a remarcat prin organizarea minuţioasă a efectivelor de jandarmi cu ocazia vizitei la Constanţa a familiei imperiale ruse, în frunte cu ţarul Nicolae al II-lea (la 1 iunie 1914), dar şi prin faptul că a înfiinţat, la 1 august 1914, cea de-a cincea circumscripţie de jandarmi, în cadrul căreia erau incluse şi companiile de jandarmi din judeţele Durostor şi Caliacra, Bacău şi Neamţ. În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic, când Jandarmeria a participat cu aproximativ 800 de oameni în zona de conflict, generalul Berlescu a fost numit Mare Pretor al întregii Armate, lăsând comanda Corpului Jandarmeriei, dlui col. Cezianu Pavel, până la 1 septembrie 1913, când s-a întors de la serviciul de Mare Pretor al Armatei de Operațiuni și a reluat comanda Corpului de Jandarmi. Din nou, în august 1916, generalul de brigadă Berlescu a fost numit Mare Pretor pe lângă Marele Cartier General (în cadrul Eșalonului III, la Serviciul Justiției Militare), iar la 1 iulie 1917 a fost pus în retragere din oficiu. Generalului Berlescu, îi revine paternitatea de organizator și îndrumător al Serviciului de poliție în Jandarmerie pe teritoriul rural. A trăit o viață modestă, numai din soldă.
(Sursa: Wikipedia și site-ul ,,chindiamedia.ro”, la https://chindiamedia.ro/editorial/editorial-172-de-ani-in-slujba-jandarmeriei)
Și tot în acest număr, cotidianul bucureștean ,,Universul”, cel mai citit ziar din România, care publică o corespondență din Slănic-Moldova, aduce binemeritate laude, pentru binefacerile pe care le au curele balneare de aici: ,,Nu ne-am înșelat în previziunile noastre, când am afirmat că, în sezonul actual, Slănicul-Moldovei va atrage foarte multă lume, din toate categoriile sociale și din toate colțurile țării. Lucrul este astăzi, pe deplin realizat și confirmat. Hotelurile sunt înțesate, iar vilele particulare sunt în bună parte ocupate; zilnic sosec zeci de trăsuri, cu nenumărați noi vizitatori.
Acest îmbucurător și meritat avânt al stațiunii se explică prin eficacitatea apelor minerale de aici și al serviciului administrativ, organizat în cele mai bune condiții. De frumusețea pitorească a Slănicului și a împrejurimilor sale, nici nu mai încape vorbă, acest aspect fiind unanim constatat. În privința distracțiilor, acestea s-au dovedit a fi dintre cele mai atrăgătoare și variate. În afară de Cazinou, avem aici Muzica militară Regimentului 6 Infanterie ,,Mihai Viteazul”, alte două orchestre, excursii, spectacole de teatru și cinema, serbări la Cascada, jocuri sportive etc”.
,,Universul” a fost primul ziar de mare tiraj din România. A fost fondat la 20 august 1884, de Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Regat în 1877, în calitate de corespondent de război şi stabilit apoi la București. A fost printre primele ziare româneşti alcătuite după principiile gazetăriei moderne, conceput ca periodic independent politic şi destinat unui public cât mai larg. La scurt timp de la lansare, ,,Universul” a devenit cel mai citit din România, cu tiraje impresionante pentru acea dată. În timp ce ziarele tradiţionale atingeau tiraje de circa 5.000 de exemplare, ,,Universul” bătea recordul, ajungând la nu mai puţin de 80.000. Secretul succesului fulminant l-a reprezentat o combinaţie între preţul scăzut compensat de folosirea pe scară largă a publicităţii, cu politica editorială imparţială faţă de politică şi concentrată pe atingerea unui public cât mai larg. În acest scop, ,,Universul” a fost printre primele publicaţii care au introdus în presa românească ,,faptul divers”, motiv care a atras aprige critici din partea presei şi a oamenilor de cultură contemporani, care considerau informaţia de foarte slabă calitate, însă care avea o mare priză la public. Erau tratate diverse subiecte precum crime, violuri, furturi, sinucideri etc. Limbajul folosit era simplu şi accesibil celor cu mai puţină carte. La început, ziarul s-a format în jurul faptului divers din străinătate, apoi progresiv pe cel din Regat. Pe lângă acestea, ,,Universul” publica foiletoane, evenimente de actualitate și conţinea multe ilustraţii sugestive. Apărea de regulă la 7 dimineaţa şi costa 5 bani în Bucureşti şi 10 bani în provincie. În perioada interbelică, sub conducerea lui Stelian Popescu, a avut o orientare de dreapta. A fost desfiinţat în 1953. (Sursa: site-ul ,,enciclopediaromaniei.ro, la https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Universul)
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj;
Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile de epocă publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și altele.
Foto 1: Dr. S. Konya: ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 4, Anul XII, Marți, 14 iulie 1915
Foto 2: Generalul de jandarmi, Anton Berlescu: Wikipedia.ro, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Berlescu
Foto 3: Grup de jandarmi: site-ul ,,chindiamedia.ro”, la https://chindiamedia.ro/editorial/editorial-172-de-ani-in-slujba-jandarmeriei/
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)
