O zi care a intrat în istoria sportului mondial și în inimile românilor de pretutindeni. Nadia Comăneci, o tânără gimnastă de doar 14 ani și jumătate, a uluit lumea sportului prin performanța sa fără precedent la Jocurile Olimpice din Montreal, obținând prima notă perfectă de 10.0 la paralele inegale, o realizare unică și incredibilă pentru acea vreme.
Născută pe 12 noiembrie 1961, în Onești, Nadia Comăneci nu doar că a stabilit un nou standard în gimnastică, dar a redefinit ideea de perfecțiune. La acea ediție a Jocurilor Olimpice, Nadia a obținut de șapte ori nota 10, câștigând trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și una de bronz (sol).
Un moment istoric și un sistem surprins
Performanța Nadiei la paralele a fost atât de neașteptată, încât sistemul computerizat care afișa notele nu era programat să arate nota 10. Astfel, după exercițiul său impecabil, pe ecran a apărut nota 1.00, generând confuzie și uimire în rândul spectatorilor și oficialilor. Această deficiență tehnică a devenit rapid un simbol al revoltei omului împotriva limitărilor tehnologiei, subliniind magnitudinea realizării gimnastei românce.
Ioan Chirilă și relatarea unui moment de neuitat
Reputatul jurnalist sportiv și scriitor Ioan Chirilă a surprins acest moment istoric în cartea sa, „Nadia”, publicată în 1977 la Editura Sport-Turism. În descrierea sa detaliată, Chirilă a relatat:
„18 iulie 1976 (…) Nadia se apropie de paralele. E ultimul exercițiu al serii (…) Nadia s-a pregătit de atac. Pare încruntată (…) Atacul se produce pe neașteptate. (…) Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând șocul cu paralelele. (…) Zbor final! Stop!! Urale!!! Nadia e înfierbântată de efort. Pentru prima oară obrajii ei sunt rumeni. (…) Nadia așteaptă. ‘Și deodată, cum avea să scrie mai târziu Karoly (Bela, antrenorul Nadiei – n.r.), s-a prăbușit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost apariția notei pe tabela electronică, acel 1.00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare. Apoi totul s-a transformat într-un tumult. (…) Nadia a ieșit, în sfârșit, din carapacea sa, și a ridicat brațele sus, oferind fotoreporterilor și operatorilor cea mai adevărată imagine a victoriei’, scria Bela (Karoly – n.r.).”
Un simbol al determinării și perfecțiunii
Performanța Nadiei Comăneci a fost mult mai mult decât o simplă serie de note perfecte. Ea a devenit un simbol al determinării, perfecțiunii și excelenței, inspirând generații întregi de gimnaști și sportivi din întreaga lume.
Nadia Comăneci nu doar că a intrat în istoria sportului, dar a redefinit limitele acestuia, demonstrând că, cu muncă, dăruire și talent, perfecțiunea este posibilă. Momentul de la Montreal rămâne unul dintre cele mai mari realizări din istoria Jocurilor Olimpice și continuă să inspire și să emoționeze iubitorii de sport din întreaga lume.
