Să citim ca la Paris!
De bun gust şi ispititoare este secvenţa aleasă de responsabilii cu politicile de evaluare în educaţie pentru candidaţii la bacalaureat care au avut de rezolvat subiectul nr. 1 la proba de simulare. Iată începutul: „În fiecare dimineaţă, când ies, oricât aş fi de grăbit, mă opreşte un răstimp librăria de alături. E un local modest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului. Farmecul ei, şi al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina şi pe trecătorii cei mai indiferenţi”. Semnează Liviu Rebreanu gazetarul, şi nu prozatorul, aducând lux de amănunte privitoare la „cultul cărţii şi al literaturii” din inima Franţei şi a Europei. Stăpân şi pe stilul jurnalistic, autorul romanului „Ion” aşază în secvenţa de mai sus cel puţin două elemente compoziţionale fără cusur: unul la nivelul frazei („oricât aş fi de grăbit”; concesiva subliniază magnetismul puternic al cuvântului tipărit) şi altul la nivelul propoziţiei („mă opreşte […] librăria”; subiectul personificat e mult mai potrivit decât comunul „[mă opresc la librăria]”.
Ne-am îmbogăţit cu un centenar
Cu certitudine nu a funcţionat criteriul calendaristic pentru a se alege, tot la simulare, un minifragment din dramaturgia lui George Mihail Zamfirescu (1898-1939). Scriitorul a debutat editorial în 1924, cu volumul „Flamura albă”, iar candidaţii au comentat „rolul notaţiilor autorului” (s-a evitat termenul prea tehnic „didascalii”) din scena a III-a a comediei tragice „Domnişoara Nastasia”. Interesant este că în secvenţa dată doar Nastasia primeşte replici, în vreme ce Sorcovă, tatăl, este creionat din astfel de notaţii: „se uită îngândurat la ea” sau pur şi simplu „tace”.
Scrisul interbelic, preferinţa „alegătorilor”
Nu este greu de observat că literatura română dintre cele două războaie mondiale nu lipseşte dintre subiectele date la examenul finalului de liceu. Dacă la simularea din martie au fost preferaţi Liviu Rebreanu (proza), George Mihail Zamfirescu (teatrul) şi Ion Barbu/Lucian Blaga (poezia), în iunie atenţia… teatrală s-a oprit la G. Ciprian, prezent cu patru replici din comedia „Omul cu mârţoaga”, „o piesă despre credinţa în predestinare” (Ion Vartic), publicată în revista „Sinteza” din 1927. Este debutul literar al scriitorului, care a trăit bucuria de a-i fi jucat textul dramatic şi la Berlin, Praga, Berna şi Paris.
Erată
Ne-au atras atenţia o greşeală de ortografie (George Mihail-Zamfirescu, în loc de George Mihail Zamfirescu; un cititor credul va căuta date despre autor la litera M, în loc de Z) şi una de punctuaţie: „Hai că nu te mănâncă, grăbeşte-te că-ntârziem!” Nu avem aici o frază din patru propoziţii, ci două fraze, alcătuite din câte două propoziţii: „Hai, că nu te mănâncă! Grăbeşte-te, că-ntârziem!” Cauzalele impun transcrierea în enunţuri frastice distincte, incluzând câte o virgulă delimitatoare.
