Cartea cea mare nu exista decât in visele poetilor
Scriitorul Viorel Savin
„Draga Ioane,
Mi-ai cerut sa enumar cinci carti care au schimbat lumea, argumentându-mi optiunile in câte patru, cinci rânduri. Daca mai tin bine minte, cinci ori cinci fac douazeci si cinci, asa ca imi voi condensa opinia, vizavi de sarcina ce mi-ai dat, in maximum douazeci si cinci de rânduri. Deci…
Din punctul meu de vedere nu exista carti care sa fi putut schimba sau care sa schimbe in vreun fel, lumea. LUMEA curge ca un ghetar – caci si ghetarii curg! -, modificând totul in curgerea ei: a lasat Pamântul fara paduri, l-a scobit de minereuri, l-a secatuit de petrol, i-a imputit aerul cu exalatiile sale, i-a trimis – iar in prezent ii trimite si mai abitir! -, in neant, una dupa alta, speciile alaturi de care a suportat sa ne izmenim ca… am fi singurele «fiinte rationale» de pe greabanul sau; a scuipat pe Luna si…, mândra, se pregateste sa faca acelasi gest epocal si pe Marte. Cartile nu pot da si nu dau solutii ci, doar amagesc ca dau un sens supravietuirii noastre betege!
Dezvoltata implacabil de mecanisme intime, mult complicate de legi care tin strict de nevoia de supravietuire a speciei, LUMEA se supune in totul ei conditiilor micro si macrocosmice de existenta a vietii. Când a fost lovita de vreun cataclism – si, Doamne, pâna in prezent nu a ratat niciunul! -, nu vreo carte «mare» a salvat-o, ci puterea de supravietuire si de adaptare la vitregele conditii a membrilor ei.
In sfârsit, venind la subiect, observ ca ceea ce intrebarea ta distinge ca «schimbare a lumii» tine, iarasi strict, de actiunile benigne ale unor lideri religiosi sau politici care au stiut sa-si foloseasca eficient intuitiile despre psihologia maselor; care dintotdeauna au asteptat – si, iata, se vede in România: inca astepta ca emotiile lor gregare sa fie manipulate. Abia acum, ajunsi aici, putem vorbi in cunostinta de cauza; dar nu despre modificari de adâncime, ci… despre schimbari de perspectiva moral-religioasa sau politica asupra lumii, promovate si mentinute cel mai adesea prin bai de sânge de catre marile carti. Acestea, scrise cu intentii evident manipulatorii, ar fi: Biblia, care motiveaza 2,1 miliarde de crestini, Coranul, care justifica actiunile (inclusiv militare!) a peste 1,5 miliarde de islamisti, Culegerea de carti sfinte ale budismului, care-si asigura aproximativ 3 miliarde de practicanti, dar si Tora, cartea de capatâi a numai vreo paisprezece milioane de indivizi destepti care au facut istorie, fara ca nimeni sa reuseasca, desi s-a incercat prin toate mijloacele, sa-i trimita in istorie.
Aceste „carti mari” domina spiritual (dirijeaza moral), aproape intreaga populatie a lumii. Dar, din pacate, nu reusesc sa o schimbe in bine ci, doar sa o divizeze. Inainte de a incheia, mai amintesc o «carte mare», una si mai acut manipulatorie si care pâna mai ieri era inca in vigoare, ca un decret abuziv, si care era ras, rascinstita sub cnut de sute si sute de milioane de napastuiti: Manifestul Partidului Comunist. Karl si Friedrich, cei doi moderni aventurieri ai spiritului negru, diabolici pâna dincolo de limitele imaginatiei oneste, nu au divizat doar lumea, punând in conflict ireductibil grupuri etnice, cu alte grupuri etnice, ci au divizat insasi colectivitatile omenesti!, punându-le in conflict propriile structuri sociale prin falsificarea logicii interioare de functionare a mecanismelor lor, prin pervertirea criminala a principiilor morale si ale cutumelor sfintite de secole! Care este cartea cea mare? Aceea care a dat Istoriei cep, si a recoltat mai mult sânge?… Cartea cea mare ar trebui sa fie o Carte a Binelui; care sa poata aduce Pace si Iubire! Dar aceasta carte nu exista decât in visele poetilor!
Cu enorma tristete, al tau batrân prieten,
Viorel Savin.” (va urma)
