Fostul fundaș central al FCM Bacău a parafat unica victorie a „tricolorilor” în fața „Portocalei Mecanice”: 1-0 în octombrie 2007, în preminariile Campionatului European. Revenit din Germania, unde a asistat la partidele României cu Belgia și Slovacia, Goe estimează la 40 la sută șansele noastre de calificare în „sferturi”, dar consideră că, printr-o organizare foarte bună și o defensivă la înălțime, naționala lui Edi Iordănescu poate avea câștig de cauză marți seara, la Munchen, în fața batavilor. Ex-internaționalul mizează pe un gol decisiv înscris de Denis Drăguș
„Suntem în minutul 71 al partidei de la Constanța, dintre România și Olanda, iar scorul este în continuare 0-0. Cristi Chivu execută o lovitură liberă, Codrea trimite cu capul, portarul Stekelenburg are o intervenție fantastică, dar Dorin Goian, pe fază, reia din careul mic cu latul și…. Goooool! E gooool!”. Așa s-a scris istoria singurei victorii obținute de România în dauna Olandei. Era octombrie 2007, iar reușita lui Goian permitea „tricolorilor” să se impună în fața batavilor în preliminariile Campionatului European 2008. În total, România și Olanda s-au întâlnit de 14 ori. Prima dată, în urmă cu o sută de ani, la Turneul de Olimpic de la Paris, atunci când „Portocala” s-a impus la scor de tenis: 6-0. De atunci, cele două reprezentative s-au mai aflat față în față în alte 13 rânduri. De nouă ori s-au impus olandezii, trei jocuri s-au încheiat la egalitate, iar ai noștrii au avut câștig de cauză o singură dată: la acel 1-0 din toamna lui 2007. Marți, 2 iulie, de la ora 19.00, România și Olanda se vor înfrunta o dată în plus. De data aceasta la Munchen, în optimile de finală ale Euro 2024. Iar Dorin Goian, omul care a parafat singura noastră victorie în disputele cu batavii, așteaptă, în sfârșit, să… predea ștafeta, astfel încât România să triumfe la fel ca în urmă cu 14 ani și să acceadă în sferturile de finală ale turneului final, așa cum a mai făcut-o acum 24 de ani.
-Goe, din momentul în care s-a aflat că România va întâlni Olanda în „optimi”, cam câți jurnaliști te-au sunat pentru un remember al victoriei din 2007?
-Oho! Dar să știi că nu au fost numai jurnaliști! O mulțime de cunoscuți m-au apelat sau mi-au trimis mesaje legate de acea victorie- singura de altfel din palmaresul întâlnirilor directe cu Olanda- pe care noi am obținut-o în 2007, prin golul înscris de mine. Sincer, nici nu am apucat să răspund la toate mesajele, mai ales că de-abia am revenit din Germania, unde am asistat la meciurile noastre cu Belgia și Slovacia.
-Până să vorbim de actualul turneu final din Germania, hai să mai rămânem puțin la acel succes din 2007. Când ai revăzut ultima dată golul înscris în poarta lui Stekelenburg?
-Îți spun imediat: în octombrie anul trecut. Se împlineau 13 ani și a fost un repost care mi-a parvenit în privat. M-a luat cu fiori când l-am revăzut pentru că, îți dai seama, e o amintire superbă.
-Este cel mai important gol din cariera ta?
-Da, cu siguranță. Nu însă și cel mai frumos. Cel mai frumos a fost un „stâng” de pe la 25-30 de metri în vinclu, pe vremea când activam la Asteras Tripolis. Ca importanță, însă, cel contra Olandei este în top, mai ales că el a contribuit la calificarea noastră la Euro 2008.
-Apropo de Euro 2008. A fost mai mare bucuria victoriei din preliminarii contra Olandei, victorie care v-a permis să ajungeți la turneul final sau înfrângerea din grupele turneului final suferită în fața aceleiași echipe, înfrângere care v-a împiedicat să accedeți în „optimi”?
-A fost mai mare bucuria victoriei, fără niciun fel de dubiu. Dar să știi că și înfrângerea de la turneul final ne-a durut foarte mult. Eu nu am jucat la acel meci cu Olanda, fiind suspendat. Țin minte că s-au scris tot felul de bazaconii, că olandezii au vrut să ne lase să câștigăm, dar noi nu am putut… Repet, bazaconii. A existat însă o mare frustrare pentru simțeam că s-ar fi putut mai mult, chiar dacă făceam parte dintr-o grupă infernală, cu Olanda, Franța și Italia. Dacă Adi Mutu nu ar fi ratat acel penalty cu Italia, am fi avut două puncte în plus și altfel ar fi stat lucrurile.
„Bravo, Gogule!”
– O paranteză legată de Mutu. Și de goluri importante. În martie 2011, în weekendul în care Adi Mutu înscria ultimul său gol pentru Fiorentina într-un 2-2 cu Roma, tu aduceai victoria lui Palermo împotriva liderei din Serie A, AC Milan.
-O, da! Gol foarte important, chiar dacă n-a fost spectaculos. Uite, dacă tot am deschis cufărul cu amintiri, să-ți povestesc o chestie interesantă de la acea victorie a lui Palermo. Milan, ai zis bine, era pe primul loc, cu cinci puncte avans în fața lui Inter. Meciul nostru s-a jucat într-o sâmbătă. În vestiar, când mi-am deschis telefonul, mă sună Chivu, care era în cantonament cu Inter pentru că ei jucau a doua zi. Mamă, ce urale din partea celor de la Inter pentru că, prin golul meu, ținusem Milanul pe loc și astfel distanța se putea reduce la numai trei puncte, plus că urma la scurt timp și derby-ul milanez. „Bravo Gogule! Grazie, Gogule!” am auzit în momentul în care m-a sunat Chivu. Și încă una! Tot legată de un gol important, unul care a dat o reconfigurare carierei mele: cel marcat pentru FCM Bacău contra Stelei, într-un 2-2 plin de suspans în turul ediției 2004-2005. Cred că acel gol a contribuit și încă mult la transferul meu la Steaua, chiar în iarna care a urmat.
-Din iarna lui 2005 să ajungem la vara fierbinte a lui 2024. Te-ai întors vineri din Germania, unde ai asistat la meciurile României cu Belgia și Slovacia. Cum ai trăit calificarea noastră, ba încă de pe primul loc în grupă?
-Cu emoție, cu bucurie și cu mândrie. Naționala asta ne face să fim mândri. Îmi place foarte mult compartimentul defensiv. Rațiu, Burcă, Drăgușin, Bancu, plus Niță în poartă au făcut o treabă foarte bună. Chiar și cu Belgia, contra unor individualități de top precum De Bruyne, Doku sau Lukaku, eu zic că ne-am descurcat onorabil pe faza defensivă. De altfel, în meciul de marți, cu Olanda, eu îmi pun mari speranțe în apărare. Dacă ne vom apăra bine, dacă vom impresiona din nou prin organizare și dacă vom avea și o doză de șansă, eu cred că putem învinge Olanda. Bineînțeles, adversarii pornesc favoriți, dar consider că suntem acolo. Estimez la 40 la sută șansele noastre de victorie, un procentaj deloc mic atunci când întâlnești Olanda.
-Chiar, cum ți se pare Olanda? Ar fi fost de preferat, oare, să întâlnim Slovenia? Slovenia, la care joacă încă unul din foștii tăi colegi de la Palermo, știi la cine mă refer, nu?
-Sigur că da, vorbești de Ilicic! Drept să-ți spun, nu am urmărit cu atenție nici toate meciurile Olandei și nici pe cele ale Sloveniei, așa că aș vorbi aiurea dacă aș încerca să fac o paralelă între cele două. Pot spune că Olanda de azi este inferioară celei de pe vremea mea- Doamne, ce jucători aveau atunci: Van Nistelrooy, Van der Vart, Babel, Seedorf, van Bommel, Robben, mai intra și Huntelaar- dar rămâne o forță. Olanda este Olanda adică un adversar de calibru, contra trebuie să faci un meci perfect pentru a te impune. Și eu cred că putem face un astfel de meci, mai ales că traversăm un moment foarte favorabil.
Mizează pe Drăguș
-Cui ți-ar plăcea să predai ștafeta? Cine ai vrea să fie autorul golului victorios contra Olandei, așa cum ai fost tu în 2007?
-Mi-aș dori să marcheze Denis Drăguș. Îmi place foarte mult. Face un efort fantastic, se demarcă bine, știe să creeze culoare și are execuții de calitate. Mizez pe el.
-Ai stat opt zile în Germania pe perioada meciurilor din grupe. Toată lumea vorbește de atmosfera pe care o fac fanii noștri.
-Am fost nu doar pe stadion, ci și în Fan Zone și în piețe. Este ceva incredibil, e o nebunie frumoasă care dă un vibe extraordinar, pe care jucătorii îl simt. A spus-o și Pușcaș după partida cu Slovacia. Entuziasmul acesta al fanilor te încarcă foarte mult și te poate purta departe.
-Nu te bate gândul să revii marți în Germania, pentru jocul cu Olanda?
-Gândul m-ar bate el, deși oboseala își cam spune cuvântul în condițiile în care de-abia m-am întors din Germania. Problema este că nu se mai găsesc bilete. E o adevărată nebunie. Iar asta spune foarte multe despre ce a reușit naționala noastră, Generația de Suflet cum a denumit-o inspirat selecționerul Edi Iordănescu.
-Dacă nu ajungi la Munchen, unde și cu cine vei vedea meciul de marți?
-Mai mult ca sigur că la o terasă, cu prietenii. Strigând din răsputeri: hai Româniaaa!
