În timp ce lumea lenevește după alegeri sau urmărește cu sufletul la gură meciurile de la Campionatul European, situația politică mondială devine tot mai tensionată. Nervozitatea palpabilă în spațiul euro-atlantic a fost amplificată de recentele vizite ale președintelui rus Vladimir Putin în Coreea de Nord și Vietnam, fiecare cu implicații majore și distincte pentru geopolitică.
În Vietnam, Rusia a reușit să-și consolideze poziția prin încheierea unor contracte economice, punând Statele Unite într-o poziție incomodă. Americanii au încercat să transforme Vietnamul într-un aliat strategic împotriva Chinei, dar Rusia a preluat inițiativa economică, complicând planurile Washingtonului. Aceste mișcări arată că Moscova nu doar că răspunde la presiunile externe, dar și își extinde influența în regiuni critice.
În contrast, vizita lui Putin în Coreea de Nord a avut consecințe mai grave pe plan militar. Acordul de cooperare și sprijin reciproc semnat între Phenian și Moscova prevede că un atac asupra uneia dintre cele două țări va fi considerat un atac asupra celeilalte. Mai mult, posibilitatea livrării de rachete hipersonice către Coreea de Nord reprezintă o amenințare majoră pentru forțele navale americane din Marea Galbenă, Marea Japoniei și chiar Marea Chinei de Sud. Aceasta mișcare poate fi văzută ca un sah-mat strategic împotriva prezenței militare a SUA în Asia de Sud-Est.
Turneul asiatic al lui Putin a fost urmat de două atacuri teroriste semnificative: unul cu rachete cu dispersie asupra unei plaje din Crimeea și unul clasic în Daghestan. Semnătura occidentală asupra acestor atacuri este evidentă, generând apeluri publice în Rusia pentru represalii împotriva țintelor occidentale. O astfel de escaladare a conflictului ar putea include doborârea dronelor americane care navighează în Marea Neagră, suspectate că ar coordona atacurile ucrainene.
Occidentul pare să încerce să provoace Rusia să facă primul pas într-o escaladare majoră a conflictului. Astfel, ar putea justifica o intervenție mai amplă. Așadar, nu este o chestiune de „dacă” războiul din Ucraina se va extinde, ci „când”. Speculațiile sugerează că luna iulie ar fi momentul oportun pentru o astfel de escaladare, fiind suficient de departe de alegerile americane pentru a evita complicații politice interne în SUA.
România, aflată într-o poziție strategică crucială, ar putea fi inevitabil implicată în acest conflict. Resursele noastre sunt limitate, dar poziția noastră geografică ne face un punct de interes major pentru Occident. Este foarte probabil ca România să fie forțată să intre în război, având în vedere dificultatea autorităților noastre de a se opune presiunilor internaționale.
Ne așteaptă vremuri dificile, în care tensiunile globale vor avea un impact direct asupra regiunii noastre. Pandemia recentă, în comparație cu ceea ce urmează, ar putea părea o glumă.
Urmează vremuri dificile, în comparație cu care „pandemia” va părea o glumă.
