La 15 iunie 1999, în timpul Golgotei poporului sârb din Kosovo și Metohija, teroriștii UÇK l-au răpit, torturat și ucis pe călugărul Hariton. Povestea sa tragică și sfântă rămâne un simbol al suferinței și credinței neclintite.
Primii pași în monahism
Părintele Hariton și-a început calea monahală la Mănăstirea Crna Reka în 1995. După aproximativ doi ani petrecuți în acest loc sacru, episcopul l-a transferat la Mănăstirea Sfinților Arhangheli de lângă Prizren, care atunci era în plin proces de reconstrucție. În 1998, Hariton a fost hirotonit călugăr, marcând astfel prima tonsură monahală la Mănăstirea Sfântul Arhanghel în 550 de ani. Această ceremonie a fost un moment deosebit de important pentru comunitatea monahală și pentru el personal.
Răpirea și martiriul
Pe 15 iunie 1999, părintele Hariton s-a dus în oraș pentru a cumpăra alimente. În Prizren, trei teroriști l-au oprit, i-au cerut actele și l-au urcat într-o mașină, sub privirile soldaților germani ai contingentului de menținere a păcii. Un jurnalist german a fost martor la această scenă, a fotografiat incidentul și a informat episcopia în aceeași zi.
Rămăşiţele martirului au fost găsite fără cap. S-a determinat că a fost tăiată cu un obiect ascuţit. Oasele mâinilor au fost rupte, la fel si coloana vertebrală, lipsind câteva vertebre. Trupul a fost înjunghiat cu un cuţit în mai multe locuri în inimă – a fost cea mai bună dovadă a chinului de nedescris pe care acest venerabil martir l-a îndurat pentru Hristos, ca primii martiri crestini.
Trupul său a fost îngropat în secret în Tusus, lângă Prizren. Se spune că martirul a apărut în vis unor frați și a povestit despre suferințele sale. În august 2000, Comisia pentru exhumarea cadavrelor sârbilor dispăruți și răpiți a descoperit trupul fără cap al părintelui Hariton, cu semne de tortură monstruoasă. În apropiere, au fost găsite cadavrele altor câțiva sârbi.
Slujba de înmormântare
La 11 noiembrie 2000, prima slujbă de înmormântare a avut loc la Mănăstirea Gracanica, iar a doua zi, părintele Hariton a fost înmormântat în Mănăstirea Crna Reka, unde și-a început drumul monahal. Părintele Danilo, starețul Mănăstirii Banya, a fost unul dintre ultimii care l-au văzut pe părintele Khariton înainte de ultima sa călătorie pământească.
„Nu pot descrie calmul incredibil care a radiat din ochii părintelui Khariton. El a adus pace tuturor pentru că rugăciunea a venit de la el”, a spus părintele Danilo.
Părintele Ștefan (Milenković), starețul Mănăstirii Zočiște, își amintește de suferința poporului sârb în timpul războiului, când lăcașurile de cult au fost arse și moștenirea istorică și culturală sârbă a dispărut în doar câteva zile.
„Oamenii au pierdut într-o singură zi tot ceea ce au dobândit de-a lungul anilor, deceniilor și chiar secolelor. Fuga oamenilor din case vechi de secole este ceea ce îmi amintesc cel mai viu, în afară de răpirea și suferința părintelui Hariton.”
Povestea martirului Hariton este una de sacrificiu suprem și credință neclintită, reflectând suferințele și speranțele poporului sârb în vremuri de grele încercări. Moștenirea sa spirituală continuă să inspire și să aducă mângâiere celor care caută alinare în rugăciune și credință.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
