Generalul Radu R. Rosetti, una dintre cele mai proeminente figuri ale istoriei militare românești, s-a născut pe 20 martie 1877, în Căiuți, județul Bacău. Rosetti a fost un istoric, prozator și memorialist de renume, membru titular al Academiei Române și un pilon al cercetării militare.
Educația sa a început la Gimnaziul Clasic din Brăila și a continuat la Liceul „Național” din Iași. În 1895, Rosetti s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele, iar doi ani mai târziu, în 1897, a intrat la Școala Militară de Ofițeri de Artilerie și Geniu din București, pe care a absolvit-o în 1899, obținând gradul de sublocotenent și fiind repartizat la Regimentul 2 geniu.
Ascensiunea sa militară a continuat în 1903, când a fost avansat la gradul de locotenent și transferat la Institutul Geografic al Armatei. În același an, Rosetti a fost admis la Școala Superioară de Război din București, pe care a finalizat-o în 1906. Până în 1924, a urcat treptat în ierarhia militară, atingând gradul de general de brigadă.
Pe lângă cariera sa militară, Rosetti a avut și o influență academică semnificativă, predând tactica infanteriei la diverse instituții militare între 1909 și 1912. În 1913, a fost numit comandant al Școlii de Subofițeri de Infanterie.
Participarea sa la Războiul de Întregire Națională (1916-1918) a fost remarcabilă, servind mai întâi ca ofițer de Stat Major în cadrul Marelui Cartier General al armatei și ulterior comandând Regimentul 47 infanterie în marile bătălii din vara anului 1917. După război, a deținut diverse funcții, inclusiv atașat militar la Londra (1919-1920), director al Muzeului Militar Național (1924-1931), director general al Bibliotecii Academiei Române (1931-1940) și ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor (1941).
Rosetti a fost un cercetător neobosit, publicând numeroase lucrări de referință. Printre acestea se numără studii asupra războaielor din secolul al XVII-lea și lucrări despre evoluția tehnicilor de luptă. Unele dintre cele mai importante lucrări ale sale includ „Încercări critice asupra războiului din 1653 dintre Matei Basarab şi Vasile Lupu” (1912) și „Istoria artei militare a românilor până la mijlocul sec. XVII” (1947).
Radu R. Rosetti a fost recunoscut și pe plan internațional, primind decorații precum „Coroana Italiei”, Ordinul britanic „Distinguished Service”, Legiunea de Onoare și Crucea de Război de la guvernul francez.
Membru titular al Academiei Române din 24 mai 1934, Rosetti a fost repus în drepturi la 3 iulie 1990. Generalul Radu R. Rosetti a decedat la 2 iunie 1949, la București, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în domeniul istoriei militare românești.
