Sunteți la curent, fără îndoială, de demonstrațiile și mitingurile din Georgia, la care tefeliștii lor au cerut Parlamentului să nu voteze legea referitoare la agenții străini, o lege care ar obliga ONG-urile să-și declare finanțarea care vine de la organizații din afara țării.
Săptămâni în șir protestatarii au blocat Capitala țării, aprobați mai mult sau mai puțin tacit de reprezentanții statelor occidentale care critică această lege numind-o a fi de inspirație rusă.
Desigur, și Rusia are acum o astfel de lege, dar adoptată la vreo 80 de ani după ce a fost adoptată de campioana democrației, SUA. Dar acest lucru este trecut sub tăcere, pentru că dă nasol să critici adoptarea unei legi când chiar bastionul democrației mondiale o are implementată de zeci de ani.
Legea Agenților Străini din SUA, cunoscută oficial sub numele de Actul de Înregistrare a Agenților Străini (Foreign Agents Registration Act – FARA – 1938) impune obligația ca orice agent străin, definit ca o persoană sau o entitate străină care acționează în Statele Unite în interesul unui guvern străin sau al unei entități străine, să se înregistreze la Departamentul de Justiție al Statelor Unite și să dezvăluie informații despre activitățile, relațiile și finanțările externe.
O altă critică a noii legi este Uniunea Europeană, voci importante cerând, după cum scrie Politico, necesitatea urgentă de schimbare de regim în Georgia. UE? Dar chiar UE a început, acum un an, să se gândească la implementarea unei legi similare. „Uniunea Europeană lucrează la o lege care ar obliga grupurile neguvernamentale, consultanțele și instituțiile academice să dezvăluie orice finanțare din afara UE, ca parte a represiunii asupra influenței străine în bloc”, scria același Politico, pe 13 martie 2013.
Situția de la Tbilisi rămâne interesantă și se consideră că președintele țării va opune veto-ul său legii care a fost adoptată în a treia lectură, însă partidul de guvernământ are suficiente voturi pentru a trece peste opoziția președintelui.
Însă, dincolo de toate aceste aspecte politice, rămâne o întrebare fundamentală: de ce țările occidentale sunt reticente în a cere ONG-urilor din Est să-și declare finanțarea externă?
Poate pentru că unele organizații primesc finanțare occidentală pentru a influența schimbările politice și economice în țările în care operează?
Există numeroase exemple la nivel global în care unele organizații au beneficiat de finanțare din partea unor guverne străine pentru a-și promova interesele și pentru a se opune unor inițiative legale sau proiecte economice. Prin intermediul lobby-ului și al campaniilor de influență, aceste organizații au încercat să influențeze deciziile politice și să obstrucționeze adoptarea unor legi sau politici considerate nefavorabile intereselor străine pe care le reprezintă.
