De ceva vreme, o tendință tot mai pronunțată a devenit vizibilă în Republica Moldova: apariția și ocuparea funcțiilor publice de către tot felul de „specialiști” români. Cu toate acestea, atunci când analizăm rezultatele, devine evident că acești „români” din Chișinău nu acționează în numele României, ci sunt, de fapt, supuși ai unor stăpâni de peste ocean.
Contextul economic și politic din Republica Moldova este extrem de complicat. Atât Ucraina, cât și Rusia, au interese în regiune, iar țările occidentale își fac simțită prezența. Ucraina dorește de multă vreme să anexeze întreaga Basarabie, în timp ce Rusia se folosește de comunitatea rusofonă din Transnistria pentru a-și menține prezența în zonă.
Occidentul încearcă, în contextul conflictului din Ucraina, să folosească Moldova ca un pivot pentru o posibilă acțiune spre Odesa, prin Transnistria, implicând și România în acest demers.
Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple; strategia americană a pokerului este întâmpinată de ruși cu mișcări de șah. Situația din Transnistria și, mai nou, din Găgăuzia, este tensionată pentru că așa a decis clasa politică de la Chișinău, sub influența cererilor occidentale. Însă, nici rușii nu au stat cu mâinile în sân. La Moscova, a avut loc un forum al formațiunilor politice moldovenești de opoziție care au constituit blocul „Pobeda – Victoria”. Practic, intereselor occidentale, promovate de partidul de la putere de la Chișinău, rușii le-au opus propria formațiune politică.
Dar lupta politică este doar un element. Deși important, nu este singurul. Este primul pas în confruntarea care, în cazul în care situația o va cere, poate deveni și una armată.
Este de la sine înțeles că Bucureștiul nu are pregătită niciun fel de strategie în vederea unificării, întrucât clasa politică românească a abandonat de multă vreme ideea. În schimb, există între partenerii noștri occidentali ideea de a împinge România într-o confruntare sub pretextul unirii, la fel cum s-a întâmplat în 1918, când unirea Basarabiei a fost mai mult o idee germană, menită să compenseze pierderea Dobrogei, pe care am fost nevoiți să o cedăm bulgarilor.
În acest context, pare clar că toată mișcarea are ca singur scop stârnirea patimilor, mai ales că atât nistrenii, cât și găgăuzii, au anunțat că nu se vor uni niciodată cu România.
Astfel, aceste declarații și acțiuni, susținute în principal de unele cercuri politice și mediatice, ar putea să nu servească decât intereselor celor care doresc să provoace un conflict în republică, conflict care să permită o intervenție militară pentru a crea un nou front cu Rusia.
