24 noiembrie 2024

Centenar Irineu Cheorbeja: singurul stareț-medic și director al stațiunii Slănic-Moldova

Miercuri, 24 aprilie, se împlinesc 100 de ani de la nașterea părintelui arhimandrit Irineu Cheorbeja și 65 de ani de la repartizarea acestuia ca medic balneolog în staţiunea Slănic-Moldova.

Înzestrat cu harul vindecării sufletelor și trupurilor, arhimandritul Irineu Cheorbeja este considerat una dintre marile personalități ale Mănăstirii Neamț, merituoasă fiind contribuția sa la susţinerea şi înflorirea mănăstirii, fiind totodată, cel dintâi stareț-medic al acesteia.



Să nu uităm că Mănăstirea Neamț, ctitorie a voievodului Petru Mușat (1375 – 1391), este cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova, supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”.

Scurt profil biografic

Părintele arhimandrit Irineu Cheorbeja s-a născut la 24 aprilie 1924, în satul Popești, comuna Farcașa, județul Neamț, iar după ce nu cu mult timp în urmă împlinise 76 de ani, trece împăcat și liniștit la cele veșnice, în ziua de 23 octombrie 2000, la Mănăstirea Neamț.

Însă, pentru a nu obosi cititorul cu prea multe date, așa cum se procedează de regulă într-o înșiruire cronologică, iată cum l-a înfățișat pe părintele Cheorbeja, într-un portret pictat în preafrumoase cuvinte, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor:

,,Între cei 150 de stareţi pe care i-a avut Lavra Neamţului în istoria ei doar unul a fost medic şi doctor în ştiinţe medicale, alăturându-se şi prin această vrednicie şirului important de monahi care au strălucit prin strădaniile lor la cârma celei mai cunoscute mănăstiri din Biserica Ortodoxă Română. Născut în ţinutul plin de frumuseţe al munţilor Neamţului, pe valea aurie a Bistriţei, la Farcaşa, sat intrat în lumea nemuritoare a literaturii sadoveniene şi în calendarul de inimă al monahismului românesc, Ioan Cheorbeja a devenit monah la Sihăstria Tarcăului în anul 1944. Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Irineu Mihălcescu, s-a dus personal la călugăria tânărului novice, l-a luat sub mantie (lucru rar întâlnit în vieţuirea unui mare ierarh ), i-a pus numele său şi l-a hirotonit ierodiacon în modesta bisericuţă a schitului, chiar a doua zi după tunderea în monahism. Pentru că tânărul ierodiacon nu era străin de muzica bisericească şi de rânduielile mănăstireşti, marele mitropolit i-a acordat şi rangul de arhidiacon. Aplecat spre carte, a urmat cursurile seminarului şi ale Facultăţii de Teologie, iar mai apoi studii de medicină încununate cu un doctorat în domeniu. În anii decretului 410 a funcţionat ca medic în diverse locuri, fiind în aceeaşi perioadă şi director al cunoscutei staţiuni de la Slănic-Moldova. Imprevizibil, greu de apropiat, întrebător, solitar, Irineu Cheorbeja a fost un om atipic. Greu de înţeles în anumite momente, Irineu Cheorbeja, hirotesit la maturitate arhimandrit şi numit înalt dregător bisericesc, a avut un rol însemnat într-o perioadă deloc uşoară, devenind în ultimii ani ai vieţii stareţ în mănăstirea sa preferată, pregătind într-un chip deosebit serbarea celor 500 de ani de la ctitorirea bisericii marelui şi slăvitului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei. Arhimandritul Irineu Cheorbeja a fost pe de altă parte un monah cu deschidere largă, inclusiv spre medicină, cultivat, umblat prin lume, cu numeroase peripeţii şi întâmplări despre care s-ar putea vorbi ceasuri la rând. Citea mult, era la curent cu toate ştirile, fiind preocupat chiar şi de fotbal, cunoştea bine componenţa echipelor mari ale lumii, le urmărea evoluţia. Era aşadar un om care trăia din plin în prezent. După părerea unor specialişti, era un inspirat diagnostician, greşea rareori în materie de medicină, nu făcea niciodată afirmaţii pripite. Arhimandritul Irineu Cheorbeja s-a dus pe neaşteptate din această lume. Putea să mai trăiască încă mulţi ani. La spitalul de neurochirurgie `Sf. Treime` din Iaşi l-am văzut în lupta sa cu moartea în acea zi de 23 octombrie 2000. Viaţa lui agitată s-a încheiat degrab, ca un vis înşelător, ca roua de dimineaţă, ca un vânt ori un viscol ce trece repede. Aşa a fost, în câteva cuvinte, chipul şi trecerea printre oameni a arhimandritului Irineu Cheorbeja, medicul, consilierul patriarhal, apocrisiarhul Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului şi stareţul vestitei Mănăstiri Neamţ. Un monah care a trecut mai bine de 50 de ani prin greutăţile şi bucuriile vieţii şi care a cunoscut suişuri şi coborâşuri. Apoi s-a odihnit şi a aflat uşurare multă, căci s-a mutat din stricăciune şi s-a dus la viaţă”. (Fragment din articolul ,,Arhimandritul medic Irineu Cheorbeja”, semnat de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, publicat în ziarul ,,Lumina”, la 15 martie 2008, la https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/arhimandritul-medic-irineu-cheorbeja-60372.html

Câteva mențiuni necesare

Din cauza Decretului 410, din 30 noiembrie 1959, pe baza căruia vieţuitorii din mănăstiri,  până la vârsta de 55 de ani, monahii, şi 50 de ani, monahiile, au fost obligaţi să părăsească mănăstirile. Astfel, la nivel de Patriarhie, la 31 martie 1960 mai existau 132 de mănăstiri ortodoxe, 62 fiind desființate ca rezultat al aplicării Decretului nr. 410, iar alte 30 de mănăstiri fiind interzise în perioada 1 ianuarie – 28 octombrie 1959.

Starețul-medic, Irineu Cheorbeja, a fost repartizat ca medic balneolog în stațiunea Slănic-Moldova, unde a activat aproape zece ani, începând cu 1 ianuarie 1960, perioadă în care a fost numit pentru scurt timp și director medical al stațiunii.

În fotografia atașată, îl puteți vedea alături de cadrele medicale care activau în baza de tratament a Pavilionului Central ,,Racoviță”, din Slănic-Moldova, în rândul de jos, al patrulea din stânga, lângă dr. Romulus C. Busnea (rândul de jos, al treilea din stânga), directorul medical în funcție, între 1966 – 1970. De altfel, în ziua de 17 decembrie 2022 a fost sărbătorit și centenarul medicului Romulus C. Busnea, căruia i-a fost acordat post-mortem, titlul de ,,Cetățean de Onoare al orașului Slănic-Moldova”, pentru merite deosebite în activitatea medicală și publicistică.

Chiar dacă Arhimandritul Irinel Cheorbeja nu și-a desfășurat activitatea în locurile natale, a fost alături de familie și de cei din zonă , hotărând ca din bogata colecție de cărți pe care o deținea, să doneze o parte Bibliotecii Comunale Fărcașa. Astfel, în anul 1998 a donat un număr de 800 de volume de cărți din toate domeniile. ,,Având în vedere că a fost o personalitate importantă a localității noastre și a dus la creșterea numărului de colecții existente în bibliotecă la acea vreme, s-a hotărât ca în anul 2015, Biblioteca comunei Farcașa să își schimbe denumirea în Biblioteca ,,Irineu Cheorbeja”- Farcașa”, se arată pe site-ul bibliotecii.

Părintele Irineu Cheorbeja a mai slujit o perioadă și la Catedrala Patriarhală din București, alături de părinţi vestiţi, printre aceștia aflându-se şi Bartolomeu Anania, pe atunci director al Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, arhimandritul Grigorie Băbuş, arhimandritul Benedict Ghiuş, arhimandritul Ambrozie Filiuţă, arhimandritul Grichentie Damian şi alţii; o dată cu alegerea mitropolitului Iustin ca patriarh al României, arhimandritul Irineu Cheorbeja a fost numit consilier patriarhal şi preşedinte al Comisiei de pictură, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Foto Irineu Cheorbeja: Colecția personală RDBusnea; Foto Mănăstirea Neamț: Ionel Curcan

  1. S. Cu mulțumiri, distinsului cercetător lingvist, memorialist și publicist, conf. univ. dr. Ioan Dănilă, pentru binevenitele reamintiri…

Romulus-Dan BUSNEA

 

 

 



spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
spot_img
- Advertisement -
Comandat de Partidul Alianța pentru Unirea Românilor Bacău, CMF 11240014