Centenar: „… de grija tarii sale/Abia poate-a mai zâmbi“

Ati recunoscut versurile dedicate, de Carol Scrob (21 iul. 1856, Sabaoani, jud. Neamt – 17 ian. 1913, Bucuresti), lui Vasile Alecsandri, dupa rasunatorul succes de la Montpellier, cu „Cântecul gintei latine“. Scriitorul trecut in eternitate in urma cu o suta de ani (dupa Lucian Predescu, autorul Enciclopediei României din 1940, la 18 ian. 1913) a inaltat un adevarat imn „Bardului de la Mircesti“ (titlul poeziei, devenita un adevarat slagar). Ii recunoaste meritul de a fi facut cunoscut spiritul românesc in Europa, dar si nelinistea tarii care (nici) atunci nu-si gasea calea meritata.
Scriam in „Desteptarea“ din februarie 2012 ca, in urma inspectiei la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri“ din Sabaoani ar trebui botezata Biblioteca Comunala cu numele lui Carol Scrob, iar pauzele celor 1400 de elevi ai Liceului (gradinita, scoala primara, gimnaziu, liceu) sa fie anuntate de o secventa muzicala reperabila dupa versurile „De la Dunare, la Sena…“ Doamna primar propusese ca o strada din sat sa poarte numele poetului din Sabaoani. „Bine, dar si sala de limba si literatura româna ar trebui sa-l aiba patronim“, au intervenit directoarea Liceului si profesorii de specialitate. Ce s-o fi implinit din toate acestea?
As mai avea o idee: in cadrul „Zilelor Liceului“, sa fie si un concurs de vals, de vreme ce versurile la „Valurile Dunarii“ ii apartin aceluiasi Carol Scrob.