În vreme ce elitele europene se felicită pentru „succesul” cu care au combătut pandemia, pentru drepturile acordate imigranților și pentru sprijinirea Ucrainei, electoratul european pare să aibă o altă părere. Mai mult ca niciodată, se vede o dramatică ruptură între clasa politică și cetățeni.
Această discrepanță între percepțiile și prioritățile liderilor politici și ale cetățenilor este evidențiată în recomandarea Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR) de a evita campaniile pro-Ucraina în contextul creșterii reprezentanților de dreapta în Parlamentul European. Analiza detaliată a opiniilor publice europene relevă o serie de aspecte care necesită o abordare mai fină și mai adaptată din partea partidelor principale și a elitei politice în perioada premergătoare alegerilor.
În timp ce multe partide și elite politice europene par să adopte o strategie dublă, concentrându-se pe politici de dreapta în materie de migrație și promovând o narațiune a succesului UE, ECFR avertizează că aceste abordări ar putea să nu funcționeze așa cum se așteaptă.
Conform previziunilor ECFR, alegerile din 2024 ar putea înregistra o schimbare majoră spre dreapta în multe țări, partidele populiste de dreapta radicală câștigând voturi și locuri în UE, iar partidele de centru-stânga și verzi pierzând. Această proiecție reflectă o tendință în creștere a respingerii partidelor tradiționale și a elitei politice, iar ascensiunea dreptei radicale poate fi atribuită în parte nemulțumirii față de globalizare, migrație și pierderea suveranității naționale.
Concentrarea excesivă pe agenda pozitivă a UE, inclusiv răspunsul la pandemia COVID-19, sprijinul pentru Ucraina și Pactul verde european, ar putea, de asemenea, să fie contraproductivă, generând mai multă opoziție decât sprijin. Deși liderii europeni sunt mândri de abordarea lor a acestor crize, opinia publică europeană privește performanța UE în ceea ce privește aceste aspecte în termeni predominant negativi.
De exemplu, sprijinul pentru Ucraina poate fi perceput în mod diferit în funcție de perspectiva geopolitică a fiecărei țări și de viziunea asupra conflictului dintre Ucraina și Rusia.
În Italia, Grecia și Austria, guvernele susțin Ucraina împotriva opiniilor predominante ale publicului, în timp ce în alte țări, cum ar fi Ungaria, Grecia și Italia, preferința pentru un acord de pace este mai răspândită. Aceste diviziuni accentuează riscurile unei campanii axate pe sprijinul pentru Ucraina înaintea alegerilor, deoarece elitele politice pot deveni vulnerabile la retorica extremă și la distanțarea de preocupările electoratului.
Liderii europeni riscă să se concentreze prea mult pe politică, în timp ce par îndepărtați de preocupările de bază ale electoratului lor. Această tendință poate conduce la o disociere tot mai mare între clasele politice și cetățeni, alimentând sentimente de alienare și dezamăgire în rândul populației.
Putem să ne întrebăm dacă ascunderea gunoiului sub preș, după ideea ECFR, este în consens cu transparența clamată de toate organismele UE. Adică, în fața unui electorat ostil, care nu împărtășește ideile elitelor politice, acestea aleg să nu mai vorbească despre aceste probleme în campanie, încercând să abată atenția alegătorilor. Mai mult, etichetarea celor care nu împărtășesc euforia liderilor UE în privința principalelor teme în discuție drept „extremiști de dreapta” nu face niciun serviciu democrației clamate de elite.
În același timp, chiar dacă elitele politice vor încerca să bage gunoiul sub preș, partidele așa-zis „extremiste” vor avea grijă să nu lase să uite electoratul de aceste probleme.
Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) este un think-tank independent cu sediul în Berlin, Bruxelles, Londra, Madrid, Paris, Roma, Sofia și Varșovia, care se concentrează pe politica externă și de securitate a Uniunii Europene și a statelor membre ale acesteia. Fondat în 2007, ECFR își propune să ofere analize și recomandări obiective și de înaltă calitate pentru elaborarea politicilor europene, cu scopul de a promova o Uniune Europeană mai coezivă și mai eficientă în ceea ce privește politica externă
