În ultima perioadă, primim tot mai multe semnale, inclusiv din partea unor distinși academicieni, cum că materia prezentată în școli ar trebui diluată. Se pare că ar fi prea complicată pentru copii, care, în opinia lor, nu pot să înțeleagă misterele matematicii, de exemplu.
Se solicită o simplificare a programelor de învățământ. În același timp, vin alte semnale cum că elevii trebuie lăsați mai liberi, să se dezvolte, nu cumva vreun profesor obtuz să-i pună să stea măcar liniștiți în clasă, căci a-i pune să învețe deja se consideră a fi o crimă împotriva umanității.
O distinsă doamnă politician, liderul unei filiale salvatoriste dintr-un județ vecin, a avut o epifanie – elevii ar trebui să învețe să piloteze drone. Argumentul? Acum vine războiul, și cunoștințele de matematică, literatură, geografie și istorie par să fie inutile.
Între timp, ne uităm cu uimire la viteza cu care Asia se dezvoltă. Ne place cum își ia avânt economia chineză, dar nu ne uităm că în spatele acestui avânt stă un sistem educațional de calitate, bazat pe sistemul clasic european, cel pe care noi, mai cu moț, îl respingem.
Deplângem starea economiei și societății noastre, ne amintim nostalgici că România a produs, într-o vreme, locomotive electrice, avioane și mașini-unelte, dar ne scapă ideea unui învățământ orientat spre știință, tehnologie, inginerie și matematică (STEM). Suntem preocupați de starea economiei și societății, dar nu investim într-un sistem educațional care să pregătească tinerii pentru altceva decât pornografie virtuală, barbologie intelectuală și videografie pseudo-umoristică pe rețelele sociale.
Dacă ne dorim să revenim la o industrie națională și să devenim din nou autosuficienți, trebuie să înțelegem că acest lucru nu se va întâmpla peste noapte. Va exista un decalaj de un deceniu sau două, timp în care școlile noastre trebuie să pregătească nu ingineri, ci profesori care să pregătească, ulterior, ingineri.
Adâncindu-ne în mocirla distrugerii educației, nu facem decât să prelungim sau – mult mai posibil – să amânăm fără termen orice tentativă de reclădire a țării.
Presupunând că mai avem o țară.
