Suntem într-o perioadă în care sărbătorim femeile și în care ne dorim să cunoaștem cât mai multe povești ale unor doamne de succes și care pot fi repere în viață, mai ales pentru tânăra generație, dar nu numai. Așa că astăzi o cunoaștem pe Ioana Gloria Chirilă, muzician în Filarmonica „Mihail Jora” și povestea ei frumoasă de viață care a început odată cu noua democrație din România postdecembristă.
Poartă numele de Gloria pentru că s-a născut pe 22 decembrie 1989, atunci când românii și-au câștigat libertatea în stradă. Născută în Bacău, părinții ei fiind studenți muzicieni – studiau la Universitatea Națională de Muzică din București, și-a petrecut primii 4 ani din viață aici, în orașul lui Bacovia. „Eu am venit așa…ca o surpriză în viața părinților mei. Până la vârsta de 4 ani m-au crescut bunicii mei aici, în Bacău, după care ai mei m-au luat la București”, ne-a povestit Ioana. Așa că după grădiniță, a urmat gimnaziul și liceul la Liceul de Muzică „George Enescu”.
„Am studiat vioara de la vârsta de 6 ani. Atunci părinții m-au pus să aleg între vioară și pian. Mama mea este pianistă iar tatăl meu a făcut violoncel dar este tenor la corul Madrigal și mai și dirijează… Pentru că au considerat că pianul, față de vioară, este un instrument care implică mai multe dificultăți, în primul rând prin natura instrumentului, că nu putem să luăm pianul în spate și să plecăm cu el… e mai greu și cu studiul, dacă locuiești la bloc, plus că și locurile de muncă nu se compară cu orchestra. Sunt multe orchestre. Ca pianist poți să fii solist, profesor… Așa că ei m-au pus să aleg. Mie îmi plăcea muzica de când mă știu. Fiind un copil ascultător și docil, am ales vioara”, ne-a povestit Ioana Gloria Chirilă.
Totuși, din clasa a V-a, Ioana a studiat și pianul din poziția de instrument auxiliar. Totuși, nu a fost chiar atât de ușor, chiar dacă la 6 ani deja a luat un premiu la vioară. Avea și noroc pentru că mai studia acasă, cu părinții.
„Dar sunetele nu erau cele mai plăcute, deloc”, își amintește Ioana. La început era mai dificil. Note lungi, scârțâială, tremura arcușul, amorțea mâna, sunt probabil stări prin care trec la început toți cei care doresc să studieze vioara. „Recunosc, nu am fost un copil prea muncitor de mic. Și gustul a venit puțin după, pe la 12-13 ani pentru că am și întâlnit o profesoară foarte faină, foarte aplecată către elevii ei, o profesoară foarte, foarte bună, cu multă chemare și căreia îi sunt foarte recunoscătoare”, a mărturisit Ioana care ne-a spus câte ceva și despre concursurile la care a participat, la olimpiade, recitaluri, cântări la Radio…
Apoi, cum era și firesc, după liceu, a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București. Și la această instituție a avut o profesoară extraordinară, care i-a schimbat tehnica și a ajutat-o foarte mult. După licență, Ioana a urmat un master în Germania, la Essen. După mai bine de 2 ani petrecuți în Germania, timp în care și-a consolidat cunoștințele, dar a cunoscut și alte mentalități, în 2015 a revenit în țară și s-a angajat la Orchestra Națională Radio din București unde a activat timp de 9 luni.
„A fost o experiență foarte intensă și foarte faină. Dirijori super, nivel foarte bun, orchestra suna foarte bine…”, și-a amintit Ioana Gloria Chirilă. Doar că la un moment dat i-a expirat contractul și pentru că lucrurile nu erau tocmai pe roze din cauza tumultului vieții din Capitală și chiar simțea că trebuie să se…liniștească, Ioana a luat decizii: „Și atunci, pur și simplu într-un impuls de moment, m-am gândit să mă întorc la rădăcini. M-am întrebat cum ar fi să mă întorc în orașul meu natal. Cunoșteam Bacăul, dar nu știam mai nimic despre orchestra de aici. Pur și simplu s-au legat lucrurile. Am avut de-a face cu persoane foarte deschise și drăguțe, am fost îmbrățișată de toți oamenii de aici când am venit. Am simțit căldură, sincer, mai mare decât în Capitală. Aici oamenii sunt mult mai calzi.”
În discuția pe care am purtat-o cu Ioana, la un moment dat am preferat să ne întoarcem puțin în anii de școală, și să o întreb, cum era la celelalte materii, pe lângă muzică. Râzând, ne-a spus că nu avea încotro, pentru că erau în programă, dar a fost atrasă de limba română, dar niciodată de științele exacte. Iar în perioada aceea, în gimnaziu, a cochetat și cu partea de voce, iar între 9 și 11 ani a activat și în Corul de Copii Radio. Apoi și-a închinat întreaga existență viorii. Ce-i drept, în zilele noastre, la o întâlnire între prieteni, la o provocare de karaoke nu poate sta deoparte. Iubește muzica cu toată ființa ei, iar genul ei favorit este evident, muzica clasică. Dar îi plac și jazz-ul, muzica folclorică – nu doar românească ci și din alte culturi, rock, RNB, blues…
Și pentru că suntem într-o perioadă în care sărbătorim femeile, am întrebat-o pe Ioana Gloria Chirilă dacă, din totdeauna, femeile au avut un loc în orchestră: „Din păcate nu. Dar, din fericire, în ziua de azi vedem tot mai multe”, ne-a spus lăsând de înțeles că, cu mulți ani în urmă, locurile de muzicieni-instrumentiști din orchestre erau destinate doar bărbaților. La fel de interesant ni s-a părut să știm dacă sunt instrumente doar pentru bărbați sau doar pentru femei:
„România, față de țările din vest, încă merge pe premisa că sunt instrumente mai potrivite femeilor și instrumente mai potrivite bărbaților. Eu am văzut în Germania fete micuțe, subțirele, cântând la tubă fără nicio problemă. E adevărat că pentru unele instrumente ai nevoie de o anumită forță, dar nu trebuie luat ca atare.” Iar pentru Ioana, dacă n-ar fi fost vioara, n-ar fi fost pianul, nu ar fi fost alt instrument. Dar dacă iubește atât de mult muzica, probabil ar fi luat calea de voce, poate ar fi fost soprană: „Poate că ar fi fost vocea. Pentru că eu, în cântatul meu, încerc să mă apropii cât mai mult de cântatul vocal. Asta încerc. Să cânt cât mai organic, natural”, mai spune Ioana care apreciază foarte mult vocile mari și muzica de operă.
Cum arată viața privată a unui muzician? Din fericire, soțul Ioanei este coleg cu ea, trombonist în orchestră și împărtășesc aceeași pasiune pentru muzică. De altfel ei s-au cunoscut în orchestra asta. Și el a venit din București. O văzuse acolo pe Ioana, o cunoștea din priviri. Iar pașii l-au purtat în Bacău unde s-au cunoscut și…s-au căsătorit. Iar ei, au prieteni și înafara muzicii, dar care sunt mari iubitori de artă…
În rest, Ioana este o mare iubitoare de pisici. Are grijă de mai multe la curte, dar are și un motan în casă. Adoră animalele și încearcă să le ajute cum poate.
Cât privește proiectele de viitor, în primul rând Ioana este focusată pe activitatea de la Filarmonică, pentru că săptămânal pregătesc un alt program. De câteva săptămâni a luat un elan serios în studiu și se gândește la un proiect de recital duo vioară-pian, un program de sonate, dar fără să precizeze o dată anume pentru acest proiect. Iar dacă ar fi să dea un sfat tinerilor aspiranți la cariera de muzician, Ioana a spus că trebuie să iubească muzica cu toată ființa lor.
Pe Ioana Gloria Chirilă o puteți vedea și asculta în concertele Filarmonicii „Mihail Jora”, care în această perioadă, când Ateneul este închis pentru renovare, se desfășoară în cea mai mare parte la Centrul de Afaceri și Expoziții.
Și ca să încheiem într-o altă notă, vorbind despre instrumentiste, doamnele de la instrumentele cu corzi nu pot beneficia de o manichiură cum este acum la modă, cu unghii lungi. De cealaltă parte, doamnele de la instrumentele de suflat nu se pot da cu ruj. Dar asta arată cât de devotate sunt muzicii și că niciun sacrificiu nu este mare atunci când faci ceea ce iubești….
