„Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Acesta este unul dintre cele mai cunoscute versete din Sfânta Scriptură, un verset pe care ar trebui să-l memorăm, să-l recităm și să-l medităm mai des.
Evanghelia duminicii a IV-a din Postul Mare ne invită să reflectăm asupra câtorva adevăruri cuprinse în acest verset, despre care am putea spune că este un rezumat al întregii Evanghelii.
În primul rând, dincolo de orice definiție, ni se amintește că Dumnezeu este iubire. Tatăl nostru ceresc ne iubește. Deși știm acest lucru, nu vom putea înțelege niciodată pe deplin profunzimea acestui adevăr. Dumnezeu Tatăl ne iubește cu o iubire profundă, o iubire perfectă pe care doar la el o putem găsi.
Și cum s-a manifestat iubirea lui Dumnezeu? Ne spune sfântul apostol Paul în Scrisoarea către Romani: „Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8). Dumnezeu Tatăl ne-a oferit cel mai mare dar: pe Fiul său Isus Cristos. Fiul a însemnat totul pentru Tatăl, iar faptul că ni l-a oferit nouă înseamnă că Dumnezeu ne dăruiește totul. El ne oferă însăși viața sa în persoana lui Cristos.
Iar atitudinea noastră care trebuie să fie? Ce putem oferi în schimbul acestui dar? Singurul răspuns pe care îl putem da pentru un dar atât de minunat este credința. Să credem că Isus are puterea de a ne transforma viața dacă îl primim cu inima deschisă. Să înțelegem că el ne oferă tot ceea ce avem nevoie.
Să-i oferim inima noastră ca mulțumire pentru darul mântuirii. Să credem, să acceptăm și să îmbrățișăm acest adevăr: Isus Cristos este singura cale de mântuire.
Privind la crucea lui Cristos în acest timp al Postului Mare, să înțelegem gravitatea păcatului nostru și să fim recunoscători pentru mântuirea pe care ne-a adus-o.
Și, indiferent care ar fi poverile pe care le purtăm în sufletul nostru, să nu uităm că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
