Un an de două ori norocos
Vorbim despre 1987, anul când a apărut, pe lângă Programa de limba şi literatura română pentru învăţământul liceal, încă un document din această categorie: Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, realizată, ca şi surata ei, în condiţii care asigurau, aici, eficienţa primei trepte din învăţământul obligatoriu. (Nu suntem nişte nostalgici, dovadă fiind articolul „Înapoi, la grădiniţă”, publicat în „Convorbiri literare” din decembrie 2021 (pp. 192-194), disponibil la https://www.convorbiri-literare.ro/_files/ugd/6ef4f1_08242b07ff3a43ad99464d20e33b571c.pdf .) Un singur aspect: „Dezvoltarea limbajului şi a comunicării orale este ilustrată de 12 obiective, dintre care 5 sunt destinate foneticii, pentru că scopul prim al învăţării oricărei limbi este formarea şi dezvoltarea auzului fonematic la preşcolar. După descrierea conţinuturilor în programa din 1987 se poate aplica rapid instrumentul fundamental al educatoarei şi apoi al învăţătorului la clasa pregătitoare şi la clasa I: metoda fonetică, analitico-sintetică (propoziţie, cuvinte, silabe, sunete – analiza – şi invers, pentru sinteză)” (p. 194). Reamintim: metoda numită aici este calea ştiinţifică de însuşire a limbii române, cu trimitere la „povăţuitoriul” lui Ion Creangă.
Finalităţi şi obiective generale
Revenind la documentul destinat liceului, considerăm necesară transcrierea unor secvenţe axate pe limba română, valabile şi azi, şi multă vreme de acum înainte: „Studiind limba şi literatura română în liceu, elevii trebuie să devină capabili: 1) să înţeleagă fenomenul lingvistic în general, cu aspectele sale definitorii: caracterul de sistem al limbii; multitudinea şi funcţiile limbajelor (sau stilurile funcţionale); nivelurile de folosire şi analiză a limbii (fonetic, semantic, sintactic, morfologic); evoluţia limbii în dependenţă de evoluţia istorică a societăţii; 2) să comunice corect, scris şi oral, stăpânind normele de ortografie, de punctuaţie şi ortoepice, precum şi vocabularul limbii române; 3) să stăpânească limba literară, cu implicaţiile sale etice, culturale, lingvistice, intelectuale etc.” Sunt primele finalităţi ale disciplinei, formulate corect (verbul „să înţeleagă” este admis aici, de vreme ce nu se raportează la un obiectiv operaţional, adică măsurabil). Dintre cele zece scopuri generale, primele două privesc, natural, limba română: „1) să aplice normele de vorbire şi scriere corectă ale limbii române; 2) să utilizeze corect vocabularul limbii literare, precum şi cel specific al profesiei pentru care se pregătesc” (p. 8).
Un obiectiv cu bătaie lungă
Este al optulea dintre cele amintite mai sus: „să utilizeze deprinderi de muncă intelectuală eficientă şi de calitate (lucrul cu cartea, folosirea bibliotecii, alcătuirea de fişe şi conspecte, luarea notiţelor ş.a.), în vederea continuării studiului în mod independent, de-a lungul întregii vieţi” (p. 9).
