De peste doi ani, omenirea repetă experimentul broaștei puse la fiert, care moare pentru că nu simte schimbarea temperaturii apei în care se află, întrucât aceasta este crescută treptat. Trebuie să precizăm că ne aflăm într-o etapă în care nici nu mai contează cine e de vină pentru conflictul din Ucraina; contează doar ca acest conflict să fie oprit și să înceapă negocierile de pace.
Doar că lumea occidentală nu acceptă să piardă acest conflict, iar Rusia nu mai are încredere în promisiunile lumii occidentale. În aceste condiții, nu este de mirare că temperatura conflictului crește treptat. Dacă vă mai amintiți, Occidentul a spus inițial că va trimite în Ucraina doar materiale neletale, veste antiglonț, căști, truse medicale. Apoi a început să trimită gloanțe, proiectile de artilerie, arme ușoare, tunuri, lansatoare de rachete, sisteme Patriot, tancuri și vehicule blindate, avioane de producție sovietică și acum se aude de F16 și rachete cu rază lungă de acțiune.
Cum am mai spus, a trimite arme într-o zonă de război nu e mare brânză, doar că cine trimite își asumă riscul de a fi considerat co-beligarent. Până acum, Rusia nu a reacționat militar împotriva țărilor care au aprovizionat Ucraina cu arme, însă apar semnale că răbdarea Rusiei se apropie de sfârșit, pe măsură ce Occidentul insistă să trimită Kievului rachete cu rază lungă de acțiune, care ar putea să lovească Moscova.
Nu este de mirare că Olaf Scholz, cancelarul german, a „scăpat” informația că militari britanici și francezi operează rachetele ucrainene cu care este lovită Rusia. Germania este presată să trimită în Ucraina rachetele sale Taurus, iar Berlinul încă se mai gândește. Nici scurgerea unei convorbiri a ofițerilor germani cu privire la lovirea Rusiei cu rachete germane nu e de mirare, după ce președintele francez a propus trimiterea de trupe NATO în Ucraina.
Pe măsură ce apărarea ucraineană se prăbușește și trupele rusești se îndreaptă spre Nipru, încep să apară semnale că Occidentul, condus militar de SUA, încearcă să radicalizeze situația, în încercarea de a opri ofensiva rusă, dar și că unele țări NATO nu acceptă acest lucru, de teama să nu stârnească un conflict și mai înspăimântător. Problema este că vechea problemă a prăpastiei dintre elitele occidentale și populație acționează ca un amplificator.
Elitele nu au nicio legătură cu poporul, fiind aduse la putere doar pentru a sluji Hegemonului. Un Macron poate implica Franța într-un conflict major fără nicio problemă pentru el. La fel și elitele americane sau britanice. Din acest motiv se speculează că o încălcare a ultimelor linii roșii stabilite de Rusia s-ar putea solda cu lovituri directe pe teritoriul acestor state.
Până acum, Moscova nu a reacționat la măsurile luate de Occident împotriva sa, de teama să nu dezlănțuie un conflict mai mare; însă, la fel ca și în cazul actualei „operațiuni speciale” din Ucraina, s-ar putea să considere că nu mai există nicio altă cale decât escaladarea. Iar asta ar putea însemna lovituri nucleare care să încerce să paralizeze orice răspuns al adversarului.
Cum spuneam, nu mai suntem în situația în care să mai căutăm vinovați și să arătăm cu degetul cine a pornit conflictul. Am ajuns într-un punct în care e mult mai important să-l oprim până nu degenerează într-un război nuclear.
