Multă lume are impresia greșită că războiul din Ucraina este despre patrie, democrație, drepturile omului, granițe, suveranitate și alte nazdrăvanii care ne sunt bagate în față de presa mainstream.
Dacă dvs. credeți acest lucru, înseamnă că meritați tot ceea ce vi se întâmplă și îmi pare rău pentru asta. Realitatea este că în confruntarea din Ucraina toate aceste lucruri sunt doar instrumente necesare pentru distragerea atenției.
Desigur, la un anumit nivel este vorba de lupta pentru patrie, granițe, suveranitate. Dar dacă zgâriem puțin această pojghiță, vom descoperi că adevăratele mize pentru bătălie sunt altele. Nu e nicio surpriză; e vorba despre lupta pentru resurse.
Occidentului i-a plăcut al naibii, când, în anii ’90, a reușit să obțină destrămarea URSS și, mai mult, accesul la piața, industria și resursele naturale ale Rusiei. Boris Elțîn nu avea nicio putere să se împotrivească, a fost nevoit să accepte așa-zisele reforme cerute de Occident, reforme care au dus, pe de o parte, la transferul de proprietate a resurselor în mâna câtorva oligarhi bine manevrați din afara și, pe de altă parte, la prăbușirea societății în ansamblu.
Petrolul, gazele, uraniul și alte resurse rusești au fost exportate pe prețuri de nimic timp de ani de zile spre beneficiul unui grup mic și select de state. Exact aceleași state care au exploatat secole diferite părți ale lumii. Ospățul a luat sfârșit când a venit Putin la putere. Nu intrăm în amănunte, e suficient să precizăm că robinetul de resurse ieftine s-a închis. Dar Occidentul se învățase cu ele. De aceea a fost creat un întreg program prin care Rusia urma să fie distrusă economic și politic, urmând ca teritoriul să fie împărțit în mai multe state slabe din punct de vedere militar, care să fie jefuite științific.
Extinderea NATO, înarmarea și ideologizarea Ucrainei, radicalizarea polonezilor și balticilor au urmărit acest plan. După lovitură de stat din 2014, Ucraina a fost transformată radical, cu cea mai puternică armată din Europa, care avea rolul de a provoca și învinge Rusia. Sancțiunile economice ar fi pus capac regimului, care urma să se prăbușească, ducând țara într-un haos total.
Doar că, ipotezele de pornire au fost greșite. Economia rusă nu era așa de slăbă cum au anticipat, armata nu era chiar atât de incompetentă, armamentul NATO nu era chiar atât de bun iar versiunea istoriei pe care o știau ei – Germania a fost învinsă de SUA și UK în WW2, nu de Rusia – era greșită.
Din păcate, suntem prinși și noi în această nebunie. Noi, ca țară, care, în loc să-și folosească resursele pentru a se dezvolta, sponsorizează Ucraina și noi, ca Uniune Europeană, care a ars toate podurile și a ajuns o anexă la politica SUA. Mai rău este că tot ceea ce face UE contribuie la distrugerea economiei sale și, prin urmare, la distrugerea nivelului de trai al cetățenilor. Și nu e un secret că exact nivelul de trai a fost motivul care a ținut națiunile europene laolaltă și într-o relativă pace timp de zeci de ani.