În vreme ce politicienii încearcă să o scalde, ca să nu fie penalizați electoral, militarii au început să scoată capul din cutie și cer bani și mai mulți pentru armament dar și o pregătire a populației pentru război. Un război pe care îl văd numai ei, pentru că noi, ceilalți, nu-l vedem de nici o culoare.
Este posibil ca bagatul fricii în popor să facă parte dintr-un plan mai mare de frăgezire a populației în vederea disciplinării pentru a accepta următoarele valuri de limitări ale drepturilor și extragere chirurgicală a banilor din buzunare pentru diferite cauze și potlogării – ultima fiind cea a taxării amprentei de carbon pe motiv că onor cetățeanul poluează, în fapt o suprataxă pentru că Guvernul nu mai are bani, fiind ocupat să cumpere tancuri și avioane militare, basca să dea de toate regimului de la Kiev.
Dar, presupunând că generalii chiar se gândesc că e o idee bună să bage țara în război, am o întrebare simplă: cu ce soldați? Forțele noastre armate, am mai spus-o, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Nu intru în amănunte, să nu spună cineva că trădez secrete de stat. Chiar presupunând că armele alea comandate și plătite vor veni până la toamnă și nu în următorii 10-15 ani, cine le va mânui?
Un militar are nevoie de o lună doar să învețe să meargă în formație, fără să se calce pe bombeu, iar pentru a învăța să opereze un tanc e nevoie de mai mult de un an, pentru că nu e suficient să știe să-l conducă, ci să învețe să opereze în colaborare cu alte formațiuni. România a renunțat de ani de zile la serviciul militar obligatoriu și acum nu are la îndemână carnea de tun necesară pentru împlinirea visurilor umede ale unora; în momentul în care se va da semnalul că se urmărește luarea cu arcanul la oaste, țara se va goli de tineri, oricât va încerca Guvernul să închidă granițele.
Nici nu mai pomenesc de faptul că nu avem nicio treabă cu acest conflict, pe care nici nu l-am început noi și nici nu avem vreun câștig din partea sa. Trebuie să repet: războiul din Ucraina nu a început în 2022, ci în 2014, și regimul de la Kiev a făcut tot posibilul – la solicitarea SUA, evident – să bage bățul prin gard. Cine nu crede să ia să citească interviurile cu liderii de la Kiev care spun cu subiect și predicat că doreau un război cu Rusia pentru că, în urma acestuia, țara să fie admisă în NATO sau declarațiile liderilor occidentali care au recunoscut că tratatele Minsk I și II au fost doar pentru a amâna conflictul și a pregăti Ucraina pentru război.
Așadar, avem un război la granițe care nu are miză pentru noi ci pentru așa-zisul aliat strategic, dar pe care hegemonul încearcă să ni-l bage pe gât. Iar autoritățile noastre se străduiesc să execute dorința hegemonului, pentru că altfel îi paște beciul domnesc.
