Costache Negri, născut în martie 1812, într-o familie boierească, a jucat un rol esențial în susținerea interesului național și în lupta pentru eliberarea și unirea Principatelor Române. Fiul vel aga Petrache Negri și al Smarandei Donici, Costache Negri și-a început educația acasă, continuând la școala Mitropoliei din Chișinău din cauza evenimentelor din 1821.
Plecând la studii în Franța și Italia în 1832, Negri a devenit o figură importantă în cercurile intelectuale și revoluționare ale vremii. În 1840, la Paris, el a pledat pentru împroprietărirea țăranilor, reflectând o preocupare profundă pentru problemele sociale din țara sa natală.
Prieten cu Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Nicolae Bălcescu și alții, Costache Negri a devenit un mentor pentru tinerii pașoptiști, contribuind la solidaritatea generației lor. După moartea tatălui său, a primit moștenirea conacului de la Mânjina, din județul Galați, care a devenit un important centru de întâlnire pentru pașoptiștii din Țara Românească și Moldova.
În 1848, Negri a aderat la Societatea Studenților Români din Paris și a revenit în țară pentru a se alătura acțiunilor revoluționare din martie. După înfrângerea acestora, s-a exilat la Brașov și apoi la Cernăuți, implicându-se în organizarea Comitetului revoluționar moldovean.
După întoarcerea în Moldova, a devenit un lider al activităților unioniste și a ocupat funcții importante, precum pârcălab de Galați și șef al Departamentului de Lucrări Publice. În timpul Războiului Crimeei, a reprezentat Principatele Române la Congresul de la Viena și a pledat pentru autonomie.
După Congresul de la Paris (1856), a fost ales vicepreședinte al Divanului ad-hoc din Moldova și a contribuit la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două Principate în 1859. Costache Negri a renunțat la șansa de a fi ales domn al Moldovei, preferând să fie un sfetnic apropiat al lui Cuza.
În perioada domniei lui Cuza (1859-1866), Negri a desfășurat o intensă activitate diplomatică, fiind primul titular al agenției diplomatice a Principatelor Unite. A condus delegația moldovenească la Istanbul pentru a obține învestitura pentru domnul ales. După instaurarea monarhiei constituționale, a fost ales deputat și președinte al Adunării Deputaților, dar s-a retras din viața politică după abdicarea lui Cuza în 1866.
Costache Negri a fost nu doar un om de stat, ci și un prolific scriitor și publicist. A colaborat la diverse publicații și a scris literatură, inclusiv poezii, fabule și proză. Pe moșia sa de la Mânjina, a scris o parte din opera sa literară, publicată postum.
A murit la Târgu Ocna la 28 septembrie 1876, lăsând în urmă o moștenire de susținere a interesului național și contribuții semnificative la istoria și cultura României.
