Școlile din România par să se grăbească în adoptarea echipamentelor electronice sofisticate, uitând, în același timp, să-și îndrepte atenția către adevărata esență a educației. În vreme ce elevii sunt tot mai puțin interesați de studiu și de provocările oferite de profesori, sistemul de învățământ cheltuie sume considerabile pe gadgeturi high-tech, cum ar fi tablete, table electronice și video-proiectoare.
Generațiile anterioare au învățat matematica cu cretă și echerul la tabla, fără a avea nevoie de conexiuni wi-fi sau tablete de ultimă generație. În ciuda acestui fapt, acești tineri studiosi de altădată au reușit să construiască structuri impresionante precum baraje, fabrici, blocuri de locuințe sau locomotive. Așadar, merită să ne întrebăm dacă investițiile masive în echipamente electronice sunt cu adevărat necesare sau dacă ar trebui să ne concentrăm pe a redescoperi esența educației clasice.
Un aspect esențial care merită atenție este faptul că majoritatea elevilor din zilele noastre par să aibă o aplecare tot mai scăzută spre învățătură. Incapacitatea de a citi o hartă, de a rezolva o ecuație de gradul doi sau de a înțelege un text simplu devine din ce în ce mai evidentă. Înainte de a investi milioane de euro din bugetul public în tehnologii avansate, ar trebui să ne întrebăm dacă acestea vor aduce cu adevărat îmbunătățiri semnificative în educație sau dacă nu cumva sunt doar un substitut comod pentru adevărata implicare a elevilor în procesul de învățare.
Faptul că generațiile anterioare au reușit să atingă performanțe remarcabile fără a dispune de gadgeturi sofisticate ar trebui să ne determine să analizăm mai atent metodele de predare și motivația elevilor. Sistemul educațional ar trebui să pună mai mult accent pe dezvoltarea abilităților fundamentale și pe cultivarea pasiunii pentru cunoaștere, în loc să se bazeze în exces pe tehnologie.
Nu este în niciun caz o pledoarie împotriva progresului tehnologic sau a adoptării de noi metode de predare. Cu toate acestea, ar trebui să ne asigurăm că tehnologia este folosită cu înțelepciune și că nu devine un substitut pentru efortul și implicarea personală a elevilor. Investițiile în pregătirea cadrelor didactice, în resurse educaționale de calitate și în programe care să stimuleze curiozitatea și gândirea critică ar putea avea un impact mult mai semnificativ asupra calității învățământului decât achiziționarea de gadgeturi scumpe.
Poate ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe redescoperirea valorilor tradiționale ale educației și pe încurajarea elevilor să devină pasionați de învățare, decât să ne lăsăm purtați de valul tehnologic fără să ne asigurăm că acesta aduce cu adevărat beneficii semnificative în procesul educațional ci doar niște comisioane babane unora.
