La finalul zilei, nu contează cine suntem, ce sex avem, în ce credem, ce culoare are pielea noastră, ce limbă vorbim. Cu toții avem ceva în comun, un fapt pe care, de multe ori, îl uităm: fiecare dintre noi se naște și va muri. Fără excepție. Nu vorbim despre ce se întâmplă între aceste momente cruciale ale vieții, ci despre început și sfârșit.
Dacă începem la fel cu toții și orice alegeri facem pe parcurs ne duc la același sfârșit, de ce încă există atât de multă critică neconstructivă între noi? De ce ne este frică să spunem lumii întregi ce simțim, ce gândim? De ce ne e frică să folosim la maximum atuurile pe care le deținem? De ce ne ferim să fim noi înșine?
Nu știu ce se va întâmpla după ce murim, pentru că există atât de multe răspunsuri la simpla întrebare ”Ce se va întâmplă după ce mor?”, încât nu pot să știu dacă voi avea – sau nu – o șansă să mă întorc pe Pământ și să încep o nouă viață, în care să pot lua toate deciziile pe care mi-aș fi dorit să le iau. Știu că acum sunt aici și că nu contează în ce cred pentru a ști că oamenii din jur, străini pe care nu sunt sigură dacă îi voi cunoaște vreodată, sunt și ei la rândul lor aici. Însă nu contează dacă acești oameni sunt miliardari sub acoperire sau oameni pe care societatea i-ar numi ”normali”, pentru a conștientiza faptul că voi avea același sfârșit de poveste ca al lor.
Vrem sau nu să recunoaștem, într-o zi vom muri! Dacă tot ajungem cu toții în același loc, de ce să nu profităm de moment? S-a întâmplat de multe ori să îmi fie frică să spun ceva pentru a nu fi judecată de cei din jur sau pur și simplu să mă tem de ce se va întâmpla dacă lumea nu e de acord cu mine. Așa că am tăcut. Nu am spus nimic și am văzut cum ce îmi doream să transmit a ajuns la oameni, dar nu spus de mine, ci de cineva din jur. ”Cum ar fi fost dacă îmi făceam curaj?”, m-am întrebat după. Ce s-ar fi întâmplat dacă lumea nu era de acord cu mine? Absolut nimic!
Așa că e momentul să spunem ce vrem să zicem. Această clipă este oportunitatea perfectă pentru a lua decizia de care ne e teamă. Putem să evităm toate lucrurile de care ne este frică și, la sfârșit, să ne întrebăm: ”Cum ar fi fost dacă îmi asumam riscul?”. Sau putem să facem alegerile de care ne este frică. Alegerea ne aparține!
Nu contează ce variantă devine realitate pentru fiecare, pentru a ști că vom muri cu toții. Însă la sfârșit putem fi împăcați cu toate experințele pe care le-am trăit, cu o viață plină de amintiri frumoase și de dorințe împlinite sau putem să ne întrebăm: ”Ce s-ar fi întâmplat dacă trăiam așa cum am visat?”.
Maria-Alexandra Vaman, Membră a Cercului de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, 15 ani
Prof. coord. Laura Huiban
