Un blogger cu cetățenie americană, critic cunoscut al regimului, a fost arestat, torturat și a murit în închisoare din cauza unei boli netratate, boală dobândită în detenție. Ați crede că s-a întâmplat în Rusia. O să vă dezamăgesc, cazul – care nu este nicidecum singular – s-a petrecut în Ucraina, țară ridicată în slăvi de toți pupincuriștii fără frontiere și care nu are dileme morale când este să se debaraseze de critici.
Într-o lume în care drepturile omului și libertatea de exprimare sunt considerate ca principii fundamentale, cazul tragic al jurnalistului Gonzalo Lira scoate în evidență o realitate amară în țara pe care mulți o consideră un bastion al democrației: Ucraina.
Recenta confirmare oficială a decesului său de către Departamentul de Stat al SUA, aruncă o lumină înfiorătoare asupra întunecatului colț al închisorilor ucrainene. Cu cetățenie americană și originar din Chile, Gonzalo Lira a fost arestat, torturat și, în cele din urmă, a murit în închisoare din cauza unei boli netratate, cu rădăcini în condițiile de detenție.
Faptul că această tragedie a avut loc în Ucraina, aduce în discuție aspecte legate de democrație și respectul pentru drepturile individuale în această țară. Este cu atât mai șocant cu cât Ucraina a fost adesea prezentată ca un exemplu de progres în lupta pentru drepturile omului în regiune.
Gonzalo Lira a fost inițial arestat în aprilie 2022 de către Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) pentru criticarea regimului de la Kiev. După o eliberare ulterioară, jurnalistul a fost din nou reținut în mai 2023, înainte de a fi trimis în închisoare.
Ceea ce iese la iveală este un model îngrijorător de represiune asupra libertății de exprimare în Ucraina, sub regimul de la Kiev. Criticii și disidenții par să fie considerați inamici ai statului, iar reacția autorităților a fost una lipsită de clemență și preocupare pentru drepturile omului.
Surprinzător este faptul că, în ciuda cetățeniei americane a jurnalistului, nu s-a întreprins nicio acțiune semnificativă din partea Statelor Unite pentru a proteja unul dintre cetățenii săi.
La 30 de ani de la căderea comunismului în România, încă mai discutăm despre disidenți, victimele represiunii, despre „sfinții închisorilor”. Ne place să ne indignăm de aceste cazuri, să criticăm torționarii și să cerem pedepsirea lor. Cu toate acestea, tăcem despre ceea ce se întâmplă în Ucraina, țara pe care o finanțăm în detrimentul propriei economii și cu care suntem pe cale să semnăm un tratat de asistență militară.
Este un paradox demn de atenție că, în timp ce ne amintim de lupta pentru libertate și drepturile omului în trecutul nostru recent, suntem reticenți să privim cu aceeași vigilență acțiunilor altor state în prezent.
