Variaţie liberă?
Formula de urare atât de uzitată îndeosebi la confluenţa anilor a căpătat o aură de pronunţat subiectivism. Făcându-se expresia vocii noastre interioare, pretindem ca grupul de trei cuvinte să primească forma echivalentă cu intensitatea urării. Rezultă că avem libertatea de a scrie cu majuscule peste tot: LA MULŢI ANI, doar la iniţiale: La Mulţi Ani sau măcar la primul cuvânt: La mulţi ani. (Aici discutăm ortografia, nu şi punctuaţia.) Ne e aproape imposibil să folosim exclusiv litere mici, considerând că minimalizăm solemnitatea adresării. Când „România literară” a atins borna 55 (nov. 2023), saluturile condeierilor, cu un entuziasm motivat, au fost variate sub raportul formei scrise a urării: „Speranţa moare ultima, nu-i aşa? LA MULŢI ANI!”; „România literară nu se dezminte; o citim cu plăcere şi îi urăm LA MULŢI ANI!”; „La Mulţi Ani, România literară!”; „La mulţi ani rodnici!”
Consuetudo, altera natura
Obişnuinţa, a doua natură fiind (după Cicero), ne face să scriem după norma explicită: „La mulţi ani!” E prezentă în trecerea de la auz la văz („A trecut să-i spună Sandei «La mulți ani!»” – Teodora Stanciu, reproducând un interviu audio, în „Scriptor”, 5-6/2021) ori în mesaje curente („E urarea noastră nelipsită și de neînlocuit, oricât s-ar schimba și primeni vremurile: «La mulți ani!»” – Liviu Franga, 2022). Elevii o respectă: „O viaţă senină, cu mult, mult soare! «La mulţi ani!»” (Tudor Pascu, Cercul de jurnalism Bacău, 2023).
Anticipări cu şi fără ghilimele
Frecvenţa urării face ca podoabele ortografice şi cele punctuaţionale să fie măcar facultative, dacă nu inutile. Acum 60 de ani, într-o scriere a lui Octav Pancu-Iaşi, găsim ambele forme: „Ce naiba, vrei un tort special cu «la mulți ani»?”, respectiv „Cântat (la mulţi ani)” (Un tort pentru un om… singur, Buc., Editura Tineretului, 1964). Acelaşi autor, după aproape 20 de ani, se decide asupra semnelor citării: „să te arunce în aer şi să-ţi cânte «la mulți ani»” (O singură dată în viaţă, Buc. Ed. Albatros, 1982, p. 98).
Expresie cu structură labilă
Puşi în situaţia de a scrie urarea în discuţie, deseori o descompunem pentru a adăuga cel puţin un epitet anilor mulţi, încât ajungem la o înfăţişare neconformă cu cea obştească: la mulţi şi buni ani! sau, prin extensie, la mulţi ani frumoşi! Doar în pluguşoare se conservă structura logică: [să ne vedem sănătoşi/cu bine] la anul şi la mulţi ani! O urare intermediară ar fi „Să trăieşti/să fie (pentru) mulţi ani!”
Şi totuşi, care e norma actuală?
Absentă din ediţiile precedente (1982, 2005), formula de urare „debutează” în DOOM3 (2021), chiar dacă nu este marcată ca noutate: la mulţi ani. Ni se spune că avem o prepoziţie, un adjectiv şi un substantiv şi că structura lingvistică primeşte accentul pe vocala a. (Accentuarea unui cuvânt monosilabic confirmă unitatea funcţională a grupului şi originea verbului a mulţumi, derivat din mulţi ani>mulţăni>mulţămi.) Ioan Dănilă
