Corifeu al Şcolii Ardelene, Gh. Şincai (1754-1816) şi-a asumat menirea unui apostol, aceea de a lumina poporul prin carte şi învăţătură, înfiinţând în Transilvania mai multe şcoli săteşti, pe unele reorganizându-le pe fundamente premoderne.
Mutatis mutandis, un institutor băcăuan, Dimitrie Mihăilescu (n. 16 dec. 1877, com. Săuceşti – data şi locul decesului, necunoscute), a realizat o operă socială cu aceleaşi nobile scopuri. Într-un singur an, 1923, a reuşit să pună piatra de temelie pentru 37 de localuri de şcoală în judeţul Bacău, cu 79 de săli de clasă şi 31 de locuinţe pentru directori (cf. Elena Ungureanu, în „Enciclopedia judeţului Bacău”, 2008, sub voce; unele dintre acestea, numite în „Ateneu”, nr. 651-652, nov.-dec. 2023, p. 5: vezi https://www.ateneu.info/).
La ceremonia aferentă de la 7 şcoli a fost prezent ministrul Învăţământului, dr. Constantin Angelescu. Numărul total al localurilor de şcoală construite din iniţiativa lui D. Mihăilescu a fost de 120, iar valoarea, de 6 500 000 de lei. Tot lui i se datorează înfiinţarea, în anul 1914, a primei grădiniţe de copii în urbea Bacăului, şi a corului învăţătorilor din acelaşi oraş, în 1923.
Debutând ca învăţător în satul Racila, din comuna Gârleni (1897-1900), a trecut ca director şi dascăl la Şcoala Primară Cleja (1900-1914), „localitate cu populaţie românească eteroglotă de confesiune romano-catolică” (Elena Ungureanu). Revizoratul Şcolar l-a etichetat ca „apostol al neamului” pentru diversitatea şi eficienţa faptelor de aici: a ţinut cursuri şi conferinţe pentru adulţi, a înfiinţat o bibliotecă şcolară, o grădiniţă de copii (1904), un cor pentru elevi şi adulţi, un câmp agricol experimental, o formaţie de teatru cu elevii. Din 1914 trece ca revizor şcolar, iar în intervalele 1918-1922 şi 1926-1937 îl găsim predând elevilor de la Şcoala Primară de Băieţi Nr. 2 (azi, Şcoala Gimnazială „Al. I. Cuza”) Bacău, după ce mai cunoscuse un episod de revizorat.
Spiru Haret îl trimisese în 1908 în Bosnia-Herţegovina pentru a cerceta tehnicile de prelucrare a fructelor, ţăranii de acolo fiind recunoscuţi pentru priceperea de a usca şi valorifica prunele. La întoarcere, timp de doi ani, a ţinut conferinţe pe această temă în sate din judeţul Bacău.
Recompensele sunt explicative: gratificaţie pentru activitatea exemplară dintr-o comunitate cu populaţie vorbitoare de grai mixt, „Răsplata muncii Clasa I pentru învăţământ”, „Răsplata muncii pentru construcţii şcolare” ş.a.
Două biblioteci din Moldova
Prima este cea din oraşul Târgu-Neamţ, înfiinţată în anul 1853, în acelaşi timp cu Şcoala Domnească, despre care vorbeşte Ion Creangă în Amintirile sale. Clădirea în care funcţionează azi instituţia datează din anul 1823 şi dispune de o arhitectură specifică secolului al XIX-lea (cf. Gabriel Davidescu, Traian Onofrei, „Oraşul Târgu-Neamţ şi împrejurimile”, Bacău, Editura Egal, 1998, pp. 84-85).
A doua este Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava, întemeiată la 12 decembrie 1923, cu contribuţia, printre alţii, a Societăţii „Şcoala română”.
