Povestea lui Dom Pierre Perignon este învăluită în aura fascinantă a legendei. Se spune despre el că era un călugăr, înzestrat cu o capacitate inegalabilă de a identifica proveniența fiecărui strugure.
Originile metodei de a crea această șampanie de lux sunt încă dezbătute. Una dintre ipoteze vorbește despre un Dom Pierre Perignon neobosit, hotărât să creeze „cel mai bun vin din lume” pentru a reface finanțele mănăstirii Hautvillers: prin experimente și dedicare, la 4 august 1693, a obținut în cele din urmă un echilibru sublim între aromă și efervescență, dând naștere acestei șampanii. Legenda spune că el le-a strigat călugărilor: „Veniți repede, beau stelele!”.
Cu toate acestea, alte versiuni sugerează că șampania a fost o descoperire accidentală: se spune că o eroare de vinificare ar fi făcut ca unele sticle de vin alb să se spargă, dând astfel ideea de „spumă”, adică re-fermentarea în sticlă care dă naștere bulelor.
Cel mai probabil, Dom Perignon nu a fost nici măcar primul care a făcut un vin spumant. De fapt, potrivit unei alte versiuni, viticultorii care vinificau strugurii de pinot și-au dat seama că vinul se învechește prost în butoaie, așa că au decis să-l îmbutelieze imediat după fermentare: în acest fel, își păstra eficient aromele, dar avea „defectul” de a deveni natural spumos, ceea ce făcea adesea ca sticlele să se spargă.
În orice caz, chiar și pornind de la o greșeală sau din întâmplare, tehnicile revoluționare ale lui Dom Pierre Perignon au permis totuși perfecționarea producției de șampanie.
Și chiar dacă paternitatea acestei „rețete” ridică încă dezbateri fervente, este sigur că lui Dom Pierre Perignon i se datorează o serie de inovații care sunt puse în practică și astăzi în producția de șampanie, cum ar fi alegerea strugurilor fini, atenția acordată tehnicilor de asamblare și practica de a amesteca struguri din diferite zone și din diferite recolte. Deși inițial au fost adoptate doar cu scopul de a crește calitatea vinului produs, astăzi ele fac parte dintr-un protocol stabil și granit pentru obținerea unui produs de excelență.
Dom Perignon este, de asemenea, responsabil pentru utilizarea unor sticle mai rezistente, capabile să suporte presiunea internă fără a se sparge, pentru adoptarea dopurilor de plută în locul celor de lemn sau de pânză pentru a asigura o închidere ermetică și a preveni oxidarea vinului. Nu uitati sa comandati o sticla de Dom Perignon!
Cine a fost Jack Daniel și cum a luat naștere Jack Daniel’s?
Născut în 1850 în Lynchburg, un orășel din Tennessee, ultimul dintre cei treisprezece copii, a fost crescut de pastorul luteran și distilatorul Dan Call, care nu numai că l-a instruit pe tânărul Jack din punct de vedere religios, dar l-a și învățat arta distilării, evident, cu mare folos. În 1866, Jack a decis să își înființeze propria distilerie, alegând locația din afara orașului, numită Hollow, în fundul văii, lângă o peșteră din care țâșnește un izvor de apă săracă în minerale și mai ales neferoasă, la o temperatură constantă de 13°. Folosind cele mai bune cereale disponibile, porumb bogat, secară excelentă și un procent bun de orz maltezat, combinate cu drojdii selecționate și cu apa menționată mai sus, a creat o „bere” adecvată, pregătită pentru distilare.
La fel ca alți distilatori, el păstra o parte din berea care era bogată în drojdie vie pe fundul cuvei de fermentare pentru a adăuga noul must și a relua astfel fermentația. Acest sistem este denumit „sour mash”.
În momentul în care Jack Daniel a părăsit această viață pământească, în 1911, whisky-ul Jack Daniel’s câștigase deja premii importante. Ne referim în special la medalia de aur obținută la Expoziția Mondială din 1904 de la St. Louis, Missouri, unde distilatorul venise aproape incognito pentru a-și prezenta whisky-ul Jack Daniel’s. Acolo a depășit cu brio o concurență acerbă și a câștigat trofeul cel mare. Povestea acestui om, mic de statură (nu depășea 1,70 m), dar cu o mare capacitate umană și antreprenorială, este legată de stilul său de viață și de motto-ul său: „Să produci whisky în fiecare zi, cât mai bine posibil”.
