Proiectul ,,Ziarul Curierul Slănicului Moldova” – principalul mijloc de promovare a stațiunii Slănic-Moldova în perioada de dinainte și de după prima mare conflagrație a lumii”, demarat în luna iulie a anului trecut, își continuă parcursul său, urmând ca acesta să fie finalizat până la sfârșitul primăverii anului viitor, adică la finalul lunii mai 2024. În fapt, ziarul este un model peste timp de promovare a turismului balnear din „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Redescoperit după 47 de ani, primul ziar care a apărut într-o stațiune din România este difuzat online, în premieră națională!
Însăși povestea ziarului este una fabuloasă, pe care v-am invitat și vă invităm în continuare să o parcurgeți, pe toată durata episoadelor sale, dar nici cea legată de momentele descoperirii și redescoperirii acestuia, nu este una cu nimic mai prejos și deloc întâmplătoare…
Cu ceva ani în urmă, citisem undeva despre apariția ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova”, primul dintr-o stațiune românească (așa cum a relatat și presa vremii), practic o frântură dintr-un articol de ziar, al cărui final nu-l aveam, cum nu aveam nici numele autorului. Și pentru că mi-a plăcut mult, bucuros și mândru de descoperirea făcută, am scris articolul ,,Eternitatea clipei”, publicat în Ziarul de Bacău, în data de 2 august 2002, în care am inclus apariția Curierului într-un scurt istoric al stațiunii și al presei românești.
Timpul s-a scurs cu repeziciune și iată-ne anul trecut, când, pregătind o serie de materiale dedicate zilelor stațiunii Slănic-Moldova, dau peste o ediție specială a fostului cotidian băcăuan ,,Steagul roșu”, intitulată, cum altfel, decât ,,Curierul Slănicului”, editată în octombrie 1976 (în patru pagini), cu prilejul împlinirii a 175 de ani de la descoperirea primului izvor mineral și Festivalului Slănic-Moldova, ediția a VII-a, 1 – 3 octombrie 1976.
Și, ce să vezi? În ultima pagină, la rubrica ,,Cronicar”, găsesc publicat integral, articolul despre ziarul ,,Curierul Slănicului Moldova”, o premieră la acea dată, semnat de dr. Romulus Busnea, tatăl meu… Emoție, bucurie și lacrimi de recunoștință, întrucât la zece ani de la trecerea lui la cele veșnice (în 1994), descopeream un manuscris de-al său, intitulat ,,Legenda Nemirei”, care avea să fie publicată postum, în revista ,,Ateneu”, în 2004 (cu sprijinul gazetarului băcăuan Mihai Buznea), ,,o perlă a eposului popular românesc”, așa cum a definit-o, criticul și istoricul literar, Alex Ștefănescu. Iar la douăzeci de ani de la articolul pe care l-am scris în 2002, despre ,,Curierul Slănicului Moldova”, iată, descopăr articolul original, în 2022, cel publicat sub semnătura tatălui meu, după care încep documentarea, redactarea și prezentarea proiectului, sub forma unui serial online, începând cu luna iulie a aceluiași ani, o premieră jurnalistică, aș îndrăzni să spun…
Povestea primului ziar care a apărut într-o stațiune din România, continuă!
Proiectul prezintă povestea, cu totul aparte, a primului ziar care a apărut într-o stațiune din România, în 1897, un ziar pe care l-am redescoperit, adaptat, adnotat și completat, pagină cu pagină, articol cu articol, care a ajuns astăzi, la episodul cu numărul 52. Și tot să mai fie vreo 26 de episoade de redactat și poate și o carte, care să adauge o nouă pagină în istoria jurnalismului românesc.
Proiectul este inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și ziarului ,,Deșteptarea”.
Aș dori și pe această cale să mulțumesc, în primul rând și în mod special, BCU Iași, care mi-a pus la dispoziție toate numerele care există în colecțiea ziarului ,,Curierul Slănicul-Molodvei”, BCU Cluj, care a completat colecția cu alte câteva numere pe care le deține, SPJPTCAS Bacău, pentru susținerea proiectului, ziarului ,,Deșteptarea”, care îl publică cu toată generozitatea, tuturor oamenilor de bine, pentru întreg sprijinul acordat.
Și nu în ultimul rând, cititorilor, ca și fondatorului și redactorului Curierului, gazetarul ieșean, M. Miereanu, cel care merită din plin recunoștința noastră veșnică, pentru că a făcut posibilă această frumoasă și inedită poveste…
O cuvenită rectificare
Având în vedere că au existat câteva erori cu privire la calculul și modul în care sunt structurate ziarele publicate, după numere tipărite și anii de apariție, se cuvine să fac rectificarea cuvenită, astfel încât, situația să fie clarificată pe deplin, după cum urmează:
71 de numere din ziarul ,,Curierul Băilor Slănic” ( 8 numere în 1897) și din continuatorul său, ,,Curierul Slănicului Moldova” (63 numere între 1903 – 1910, în 1912, 1913, 1915 și 1916) sunt deținute de BCU Iași, cea mai veche bibliotecă universitară din Moldova și una dintre cele mai mari biblioteci de drept public din România, instituție de importanță națională; 7 numere din ,,Curierul Slănicului Moldova” (2 numere în 1906 și 5 numere în 1932, acestea fiind și ultimele apariții ale ziarului) sunt deținute de o altă bibliotecă prestigioasă, BCU Cluj, la care se mai adaugă și cele 3 ediții speciale ale ziarului băcăuan ,,Steagul roșu”, intitulate ,,Curierul Slănicului”, editate în anul 1976.
În loc de încheiere
Raportată la greutățile inerente editării unei publicații locale în acele vremuri, apariția ,,Curierului Slănicului Moldova” rămâne în istoria gazetăriei noastre ca un act de curaj și abnegație, susținut cu eforturi și sacrificii, pe care numai înfocați admiratori ai stațiunii l-ar fi putut îndeplini și duce la bun sfârșit…
Apreciată ca atare, așa cum avea să semnaleze elogios presa vremii, această minunată publicație de sezon a fost prezentată ca ,,singurul ziar ce apare într-o stațiune balneară a României” (fapt consemnat în gazetele ,,Adevărul”, ,,Țara”, ,,Secolul”, ,,Epoca”).
Sperăm ca povestea acestui ziar să vă redescopere plăcerea lecturii și să reușească să vă introducă în atmosfera tihnită, plină de armonie și binefaceri dintre cele mai diverse, ale vremrilor de atunci.
Așadar, urmăriți-ne, povestea continuă!
Romulus-Dan BUSNEA
