Neamul pisicesc se mândrește cu multe exemplare celebre. Iar pentru egiptenii din vremuri îndepărtate pisicile erau animale sacre. Regele Ludovic al XV-lea avea un motan preferat, „Le général”, iar pentru mulți scriitori pisicile au fost muze. În „Alice în Țara Minunilor”, Lewis Carroll a făcut din Cheshire, un personaj bizar, un motan care apare și dispare când te aștepți mai puțin, uneori sub fantomatica imagine a unui rânjet. În plus, ciudata creatura are și un mare apetit pentru chestiuni filosofice și pentru șarade. Și Hemingway iubea mult pisicile, având o adevărată colonie la proprietatea lui. Mai aproape de noi, Karl Lagerfeld, faimosul designer al casei Chanel, a lăsat-o moștenitoare a unei impresionante averi pe Choupette, o superbă birmaneză. Pisicile au locul lor special în mitologie, istorie, în literatură, unde devin eroine, așa cum se întâmplă și în minunata poveste a Alinei Pistol, „Ochi- de- Aur”. Cărticica, apărută la Editura Babel, Bacău, are un frumos aspect grafic, ilustrațiile aparținând autoarei.
Povestea începe într-un decembrie, când o iubitoare de animale, Dorina, găsește un mic ghemotoc negru, un pisoi părăsit, cu ochișori bolnavi, pe care l-a luat acasă și l-a îngrijit, până când, într-o dimineață, care „țesea cu lene ițele de lumină, sub un strat proaspăt de zăpadă”, animăluțul a umplut camera cu o lumină caldă, ieșită din privirea lui. Una cu irizări stelare, de unde și numele pe care l-a primit, Ochi- de- Aur. Urmează o serie de hazlii peripeții ale pisoiului, care, în primul rând, se împrietenește cu Bijou, motanul birmanez care era „stăpânul casei”. Ochi-de-Aur începe o aventură a cunoașterii, explorând noi spații, făcând cunoștințe noi. De pildă, cu porumbeii, moment în care i se trezește instinctul de vânător: „În locul puiului de pisică se schița o minge neagră de blană, cu doi ochi fosforescenți, încărcați de magnetism. Un freamăt greu stăpânit făcea să tresară întreaga arhitectură de fire negre. Jocul abia perceptibil al articulațiilor impregna spațiul din jur cu unde de încordare”.
Pisica de abanos este foarte curioasă și vrea să descopere cât mai multe lucruri, atrasă fiind de necunoscut. Ajunge la un râu, întâlnește o herghelie încearcă experiența zborului agățată de un mănunchi de baloane, pentru ca, într-un final fericit, să se întoarcă acasă. În căminul familiei, unde este cel mai minunat loc de pe lume. „Visa că se desprinde de ancorele nevăzute ale pământului și că se ridică ușor la stele. Noaptea întreagă deveni o pisică neagră, cu blana de catifea, și liniștea coborî peste câmpul cu flori, peste copacii abia ghicindu-se în umbră, peste animalele pitite în vizuine, peste acoperișuri și piscuri”. Sunt multe astfel de descrieri cu imagini expresive, încântătoare în cartea Alinei Pistol, a cărei poveste cu un pisoi năzdrăvan, aventuros, este cuceritoare. Autoarea ne dezvăluie foarte convingător și care sunt cele zece motive pentru care iubim pisicile. Să numesc câteva dintre ele: pisicile nu cunosc tristețea, sunt un bun remediu pentru suferință, adoră curățenia, sunt bune vânătoare, inspirați designeri, redecorându-ți casa. Și, mai cu seamă, te ajută să (re)deprinzi bucuria de a trăi, învățându-te iubirea.
Profesoară de limba și literatura română, Alina Pistol este autoarea mai multor lucrări de specialitate, de teste, de jocuri de învățare, „Ochi- de -Aur” fiind debutul său în proză, unul care dezvăluie o povestitoare talentată, cu imaginație și un stil plăcut, atrăgător. La calitățile sale artistice se adaugă și pasiunea pentru desen și pictură, lucrările sale fiind apreciate chiar de jurii internaționale. Recent a participat la Veneția International Art Fair. Mai aflăm că prima sa poveste va apărea, anul viitor, într-o ediție bilingvă, româno-germană, cu ilustrații color. Pentru copii, „Ochi-de-Aur” este o lectură plăcută și instructivă totodată, vorbindu-le despre aventura și pasiunea cunoașterii, prietenie, dragostea pentru animale, despre căldura căminului familial, tandrețe, valori care ne fac viața mai bună și mai frumoasă.
