Românul e un tip simplu și ușor de condiționat. Dacă îi zici că l-ai filmat pe un oarecare cu camera ascunsă, se gândește imediat că l-ai prins cu ceva. Că, altfel, de ce l-ai filma cu camera ascunsă? Dacă îi arăți și înregistrarea în care demonstrezi că i-ai dat ziua bună aluia, deja sare în sus: l-ai prins, mă!
Dacă-i mai întinzi, în înregistrare aluia și niște bani, chiar dacă tu îi cumperi ceva sau ala nu vrea să-i primească, „case closed”, cel din filmare e și condamnat deja.
Ce dovezi, ce argumente, ce dacă nu a luat spaga? Se vede, domnule, în filmare că negociază, că doar nu a căzut degeaba pe tehnică.
În era tehnologiei avansate, în care smartphone-urile și camerele ascunse sunt la îndemâna oricui, românul pare a deveni un individ ușor de manipulat și condus către concluzii preconcepute.
Un exemplu edificator este cazul „caltaboșilor pentru Remes”, în care o întreagă țară s-a mobilizat în urma unor imagini aparent compromițătoare. O persoană a fost surprinsă aducând o cutie la ușa fpstului ministru, care nici nu era acasă și care avea și ferma de porci, deci nu i-ar fi lipsit „porcăriile”. Fără dovezi clare și cu argumente subțiri, s-a ajuns rapid la concluzia că respectiva cutie conținea mită sub forma unor caltaboși.
Romanul, fiind un individ înclinat spre a gândi în termeni simpli și adesea susceptibil la manipulare, a acceptat această versiune a realității, susținută de înregistrarea cu camera ascunsă. Un gest inofensiv a devenit brusc proba supremă a corupției, iar individul din filmare a fost deja etichetat drept vinovat în ochii opiniei publice.
Adevărul, însă, este deseori mult mai complex decât aparențele. În cazul filmării cu camera ascunsă, doar un fragment mic din context este prezentat, iar interpretarea acestuia este lăsată în seama privitorului. Romanul, obișnuit să înțeleagă lumea în nuanțe simple de alb și negru, devine astfel vulnerabil în fața manipulării.
Ar trebui să ne întrebăm în ce măsură înregistrările cu camera ascunsă reprezintă adevărul absolut și dacă acestea nu pot fi utilizate într-un mod subiectiv, pentru a modela percepția publicului. Oamenii, deseori dornici să găsească vinovați și soluții rapide, pot cădea în capcana acceptării veridicității unei înregistrări doar pentru că aceasta există, fără a analiza contextul și faptele în întregimea lor.
De asemenea, putem observa o tendință a românilor de a se lăsa convinși de înregistrările cu camera ascunsă, chiar și în situații în care argumentele și dovezi solide lipsesc. Gesturi banale pot fi interpretate eronat, iar indivizi nevinovați pot suferi consecințe grave din cauza presiunii publice.
Nu orice înregistrare cu camera ascunsă înseamnă ceva și că nu orice video reprezintă o probă concludentă. Mai mult, chiar și atunci când par că dovezile sunt absolute, este posibil să avem surprize și să descoperim că un gest, interpretat de unii într-un anumit fel, să însemne, de fapt, altceva.