Se vorbește tot mai mult prin lume despre criza de apă. Sunt probleme de mai mulți ani cu necesarul ei. E secetă mare în unele zone, iar noi am fost obișnuiți să-i auzim văicărindu-se din acest motiv mai ales pe cei care fac agricultură, iar fermierii înjură lipsa de interes a autorităților față de sistemele de irigații.
Parafrazând un verset din Biblie, am putea spune fără greșeală că „Dacă apă nu e, nimic nu e”.
Scriu pe această temă după ce un articol din presa spaniolă mi-a atras altfel atenția asupra problemei. Cei din Barcelona se preocupă, acum, să regenereze apa unui râu pentru a garanta consumul de apă. Alt râu, care a fost deja „alimentat” cu propria sa apă regenerată, a murit. S-a uscat.
Consumul de apă – spun specialiștii – variază mult de la un sector economic la altul, de la o regiune la alta, în funcție de condițiile naturale și economice și de structura demografică. În Europa de Sud-Vest, unde clima este mai uscată, 50–70% din totalul de apă extrasă este folosită în agricultură. În țările Europei Centrale, unde predomină activitățile de tip industrial, apa este folosită mai ales pentru răcire la producerea energiei electrice. În țările din nordul Europei, Finlanda și Suedia, numai o cantitate infimă de apă este folosită în agricultură. Acolo, apa este extrasă îndeosebi în scopuri industriale, fiind folosită, de exemplu, la producția de hârtie și celuloză, ambele fiind industrii mari consumatoare de apă.
În România, 49% din apă merge în agricultură, iar 34% în consumul casnic. Iar în consumul casnic 36% se duce pentru îngrijirea personală, iar 29% curge prin toaletă. Mult se pierde și la spălarea rufelor.
Dar, de apă e nevoie mereu și peste tot. Dă-ne, Doamne, apa noastră cea de toate zilele!
