Caii s-au bucurat mereu de pretuirea oamenilor, dar chiar si de cea a zeilor. Se crede ca Mithra, zeul luminii si „stapanul pasunilor intinse”, conducea un car tras de patru cai albi nemuritori, cu potcoave de aur si hraniti cu ambrozie. Nero si-a proclamat calul… senator. Imparatul Caligula, stramosul nostru, se amorezase de Incitatus, calul sau, si ii obliga pe supusi, indiferent de rang, sa prosterneze in fata acestuia, si sa-si lipeasca fruntea de copita sa. Mai mult, il hranea pe Incitaus din vase de aur, il invita la masa lui si, dupa ce preanobilul cal sorbea vin din cupa de aur, mesenii erau obligati sa bea restul de vin; altfel o mierleau. In „Povestea lui Harap Alb”, daca va amintiti, calul nazdravan era hranit cu jar. Caii sunt respectati intrucat, uneori, au schimbat chiar istoria lumii. Sa ne aducem aminte de faptul ca societati razboinice, precum cele ale hunilor lui Attila sau ale mongolilor lui Gingis Han, au clatinat, cu armatele lor de calareti, siguranta de pana atunci a lumii…
Ce s-o mai lalaim… Intrucat sunt sigur ca stiati despre toate acestea, haideti sa vedem cum sunt respectati caii la Buhusi. Raspunsul este simplu: ca niciunde in istorie. In primul rand, ei pasc peste tot: prin parcuri, prin curtile scolilor si salilor de sport. Apoi, in premiera mondiala, acestia se hranesc, spre marea invidie a lui Caligula, cu florile de pe strazi si din curtile unor institutii publice. Cum Dumnezeu nu i-o fi dat si ticnitului imparat prin gand asa ceva? Floarea, simbolul delicatetii, al marilor iubiri, a devenit hrana pentru cai. Noi am sesizat, pe aceasta tema, si niste forte imbracate in uniforma. Temporar, Caligula va fi linistit. Insa nu credem ca linistea sa va fi de lunga durata, pentru ca acesti cai, care apartin unor buhuseni purtatori de chimir, traind liberi precum cei din preeriile virgine, fac prin targ cam ce vor. (I. Ion)