De zilele viitoare, o a treia companie aeriană va opera pe aeroportul „George Enescu” din Bacău: Dan Air. Înainte de a fi una bună pentru Bacău, știrea este una rea pentru Brașov, al cărui aeroport a fost inaugurat cu nici jumătate de an în urmă. Dar, și mai înainte de toate astea, informația ne arată cum merg lucrurile azi în relațiile dintre aeroporturi și companiile aviatice.
Și cum nota de plată o achită, mai mereu, pasagerii. Cei reali și cei virtuali. Sigur că la baza oricărei activități comerciale stă dorința de a face profit. Și e la fel de evident că, atunci când condiții externe te împiedică să-ți atingi target-uri de ordin financiar, ești liber să-ți alegi un alt drum. Sau, după caz, un alt aeroport. Numai că, în ultimii ani, companiile aeriene au ajuns să se comporte ca niște țânci răsfățați. Gata în orice moment să pună buza.
Să dea cu pumnul în masă și să-i alunge pe cei nedoriți din jur. Asta când nu-și iau jucăriile și decid că e cazul să plece chiar ei. Și niciuna din sinusoidele manageriale ale vreunui aeroport (și sunt destule, oho!), nu poate justifica modul în care companiile aeriene obișnuiesc să-și privească, de sus în jos (deformare profesională, haha!), clienții. Cine a călătorit măcar de două-trei ori pe an în vremurile recente (să ne rezumăm la perioada post-pandemie) știe că un zbor cu avionul a devenit o adevărată aventură.
Mai mult, o loterie. OK, prețurile au crescut, însă cu toții ne-am împăcat cu asta; vorba unui analist economic italian: „Lumea a înțeles că s-au dus vremurile în care un zbor low-cost valora cam cât un drum cu taxiul”. Doar că, un bilet cumpărat din februarie pentru iunie, să zicem (așadar, din timp, pentru a economisi bani și pentru a fi sigur că nu ratezi cursa) nu-ți garantează nimic în afara faptului că te ține cu sufletul la gură. Există mereu riscul ca zborul să fie amânat cu o zi sau două, dacă nu chiar anulat. (Cât despre întârzieri- de la una la muuulte ore- astea au devenit aproape un moft).
Așa cum este posibil ca, în loc să aterizezi la Bacău ori Catania, să te trezești- din varii motive- la Iași ori Palermo. Iar dacă înlocuiți a ateriza cu a decola, avem cadrul complet. Nu mai vorbim despre bagajele priority plătite și pe care nu ai loc să le depozitezi doar pentru faptul că s-au vândut astfel de servicii în exces.
Sau despre obtuzitatea anumitor însoțitori de zbor care-ți interzic să-ți schimbi locul deși avionul e pe un sfert gol sau te obligă să înghesui printre bagaje un poster de hârtie cu mențiunea că „acesta reprezintă un risc la aterizare”. Iar dacă mai ai noroc să prinzi și o grevă a personalului de la sol, ăla ești: asta în special dacă ai avut ghinionul să alegi o companie care, în astfel de situații, nu dă doi bani pe clienții săi și drepturile lor.
Revenind la Dan Air și la prezența sa pe Aeroportul din Bacău, sigur că este o veste bună. Numai că, vorba Letiției Bonaparte: să dea Domnul să dureze!
