Lumea dezbate problema din Orientul Mijlociu. La noi nu se dezbate nimic, doar se mestecă eterna propagandă, care nu ne folosește la nimic, doar permite liderilor politici să aprobe deciziile primite în plic de la partenerul strategic. Iar pentru ca românul să nu se supere pe autorități, i se spun povești nemuritoare.
Acum, că am lămurit problema, să dăm cuvântul unuia dintre cei mai îndrăzneți analiști ai problemelor internaționale, interzis pe mai multe rețele sociale, Pepe Escobar.
„Singura țară care poate distrage atenția spectatorului occidental de la Ucraina este Israelul. Dar SUA și aliații săi intră într-o capcană existențială dacă cred că o victorie în Asia de Vest va fi câștigată mai ușor decât una în Europa. Parteneriatul strategic dintre Rusia și Iran, cu China alături, întinde pentru Hegemon o capcană elaborată în Asia de Vest, cu tentă de Sun Tzu”, scrie Pepe Escobar în articolul din 27 octombrie, pe portalul The Cradle.
Articolul aduce în prim-plan complexitatea situației din Orientul Mijlociu, unde Hezbollah, Hamas și alte grupuri de rezistență palestiniene își unesc forțele, punând bazele unei alianțe împotriva agresiunii israeliene.
Iranul și Rusia, sprijinite de China, dețin acum mijloace militare sofisticate și tehnologii avansate care pot contesta orice agresiune americană sau israeliană. Tehnologia avansată a rachetelor hipersonice și capacitățile de război electronic ale acestor țări reprezintă o amenințare serioasă pentru infrastructura și bazele militare ale SUA și Israelului în regiune.
Un punct crucial în această ecuație este Strâmtoarea Ormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial și 18% din gazul natural lichefiat (GNL). Iranul are capacitatea de a bloca această rută vitală într-o clipită, ceea ce ar avea consecințe devastatoare pentru economia globală și, în special, pentru Statele Unite. Aceasta ar însemna nu doar un răspuns militar la agresiunea israeliană, ci și o lovitură directă la inima financiară a Wall Street-ului și la întregul sistem financiar mondial.
Articolul subliniază, de asemenea, că această confruntare în Orientul Mijlociu se desfășoară într-un context mai larg, unde China și Rusia își extind influența și își consolidează parteneriatele strategice cu țări cheie, inclusiv Iranul. Aceste mișcări geopolitice pot influența echilibrul puterii la nivel global și pot redefini dinamica relațiilor internaționale.
În vreme ce Washingtonul a refuzat, deocamdată, să dea undă verde invaziei terestre în Gaza, pentru a putea redeschide războiul din Siria, Moscova știe că agenții Mossad consiliază Kievul și că Israelul a livrat arme Ucrainei, ceea ce a provocat deranj în rândul gărzii dure de la Kremlin. Pe de altă parte, spune Pepe Escobar, neoconservatorii americani amenință că dacă Hezbollah va ataca Israelul, baza aeriană rusă Hmeimim din Latakia va fi „eliminată” ca „avertisment” pentru Iran.
„După atacurile în serie israeliene asupra aeroporturilor civile din Damasc și Alep, Moscova nici măcar nu a clipit înainte de a oferi Siriei facilitățile militare de la Hmeimim cu autorizație pentru zborurile de marfă ale Corpului Gărzii Revoluției Islamice (IRGC) al Iranului, potrivit unor surse de informații rusești. Netanyahu nu va îndrăzni niciodată bombardarea unei baze aeriene ruse, complet fortificate, de nivel A2/AD (anti-acces/negarea trecerii prin zonă)”, scrie Pepe Escobar. În ceea ce privește flota americană din Mediterana, răspunsul Rusiei a fost dat de avioanele Mig-31K, care patrulează, acum, 24 de ore din 24 în spațiul aerian neutru de deasupra Mării Negre, echipate cu rachete hiperonice Khinzal.
„La rândul ei, nave ale Marinei Militare a Chinei, deplasate spre Golful Aden, protejează în toate scopurile practice de la distanță Iranul. Cu toate acestea, mai puternică de atât a fost o declarația Premierului Chinei, Li Qiang, neobișnuit de rară în diplomația chineză: «China va continua să sprijine ferm Iranul pentru a-și proteja suveranitatea națională, integritatea teritorială și demnitatea națională și se va opune cu fermitate oricăror forțe externe care se amestecă în afacerile interne ale Iranului»”, se mai arată în articolul citat.
Cum am spus și în articolul de ieri, este cazul ca autoritățile noastre să tragă concluzii și să ia decizii.
