„Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! […] Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mt 22,34-40)
Învățătura pe care ne-o oferă lecturile sfintei în această duminică este concentrată asupra celei mai mari porunci din Biblie: porunca iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. Iubirea noastră față de Dumnezeu se dovedește prin modul în care reușim să-l iubim pe aproapele.
Prima lectură, din Cartea Exodului (22,20-26), explică porunca iubirii aproapelui ca pe sine însuși, în special grija față de cei defavorizați. Membrii poporului ales aveau datoria de a-și aminti faptul că au fost cândva străini în țara Egiptului. Iar după cum Dumnezeu i-a apărat și i-a îngrijit, tot așa și ei trebuie să-i protejeze pe ceilalți și să-i trateze cu bunătate.
În cea de-a doua lectură (1Tes 5,10), sfântul Paul îi felicită pe tesaloniceni pentru efectele pozitive ale exemplului lor de a se iubi unii pe alții, după porunca lui Isus. Iubirea lor reciprocă a întărit credința creștinilor din alte părți care au auzit despre ei.
În Evanghelie, Isus pune împreună porunca iubirii față de Dumnezeu cu porunca iubirii aproapelui, stabilindu-le ca cel mai important criteriu al trăirii autentice a vieții creștine.
Domnul subliniază principiul conform căruia trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, deoarece, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, toți oamenii poartă chipul său, iar a-i cinsti chipul înseamnă a-l cinsti pe Dumnezeu.
A-l iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, și din tot cugetul, ca răspuns la iubirea sa nemărginită față de noi, înseamnă a pune voința lui înaintea voinței noastre în tot ceea ce facem. După cum cerem și în rugăciunea „Tatăl nostru”: „Facă-se voia ta!”
Iar voința lui Dumnezeu este ca noi să îi iubim pe toți, să-l vedem pe el prezent în aproapele nostru. Întrucât fiecare om a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, avem datoria de a iubi pe fiecare în parte, zi de zi.
Și cum putem face acest lucru? Ajutând, sprijinind, încurajând, iertând și rugându-ne pentru toți, fără a face discriminare pe motive de culoare, rasă, religie, vârstă, avere sau statut social.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
