Un reporter BBC cade în genunchi și plânge în fața unei scene de groază de pe frontul etern din Orientul Mijlociu. În cancelariile lumii sunt sporite amețitor sumele alocate pentru înarmare. Chiar și țările pentru care întreținerea unui batalion de prăștieri reprezintă un efort colosal au intrat în această cursă nebună. Lumea nu mai locuiește pe un butoi de pulbere aflat în oarece siguranță. Doagele acestuia au plesnit. Pulberea este peste tot, la îndemâna oricui. Trăim într-o lume cu mâna pe trăgaci.
Definițiile clasice despre om încep să cadă ca niște spice firave lovite de un uragan. În ,,Politica”, Aristotel spunea că ,,omul este din natură o fiinţă mai socială decât orice altă fiinţă gregară″. Astăzi, privind către afirmația sa, întreb: ,,Oare?”… Aflu că niște crocodili din Maharashtra, India, au ajutat un câine să supraviețuiască. Urmărit fiind de o haită de câini sălbatici, câinele s-a refugiat în apele râului Savitri. Crocodilii l-au ajutat părăsească râul în siguranță, ferindu-l de furia agresorilor. Cercetătorii gestului susțin că fioroșii crocodili au dat dovadă de „empatie emoțională”. În raport cu o altă specie! Mai aflu că în micuțul sat Bazoule, din Burkina Faso, oamenii și înspăimântătorii crocodili trăiesc într-o armonie de vis. Localnicii stau în apropierea crocodililor, se joacă fără teamă cu ei, se așază chiar și pe spinarea lor. Armonia dintre crocodili și săteni este atât de puternică, încât, atunci când animalele mor, localnicii organizează ceremonii funerare și le îngroapă, la fel ca în cazul oamenilor.
Orășelul Bera, din statul indian Rajasthan, care are cea mai mare concentrație de leoparzi de pe planetă, este singurul loc de pe Pământ unde oamenii și leoparzii trăiesc în armonie perfectă. Animalele nu locuiesc doar în preajma localității; sunt văzute des și pe străzile ei. În ultima sută de ani, cel puțin, nu au fost consemnate atacuri ale leoparzilor asupra oamenilor.
Armonia dintre crocodili/ leoparzi și localnici reprezintă urmarea unei relații de excepție pe care cele două specii o cultivă, rațional și instinctual, de sute și sute de ani. Două specii atât de diferite au reușit să arunce între ele, în spații geografice limitate, punți de respect și conviețuire pașnică.
Dacă până și cruzii crocodili și leoparzi au reușit să respecte valorile acestei armonii, mă tot întreb de ce nu pot fi aruncate fericit asemenea punți și între oameni? Privind către crocodilii și leoparzii amintiți, dar și către ororile de pe fronturile fratricidului uman contemporan, mă asediază gândurile care pun serios la îndoială faptul că omul ar fi un animal superior. Sunt momente în care bestia din el mă înfricoșează și scârbește.
