Bacăul împlinește astăzi 615 ani de la atestarea documentară

Localitatea Bacău, devenit târg de vamă, apoi oraș și, în zilele noastre municipiu, împlinește 615 ani de atestare documentară. Pe 6 octombrie 1408, domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), a emis un document care era, practic, un privilegiu comercial acordat negustorilor din orașul polonez Liov, prin care negoțul acestora era reglementat pe plan intern. În el sunt menționate mai multe localități din Moldova, precum Iași, Adjud sau Târgu Trotuș, dar și Bacău, ca târguri de vamă. Este singura dovadă scrisă, autentică. Despre aceasta și despre „aventura” lui am stat de vorbă cu istoricul Vilică Munteanu, fost director al Arhivelor Naționale – filiala Bacău.

– Așadar, prima mențiune documentară certă a Bacăului, acceptată de majoritatea istoricilor, o aflăm în privilegiul comercial acordat negustorilor din Liov de voievodul Moldovei, Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408.

– În acest act se menționează că negustorii lioveni pentru postavurile pe care le vor duce în Țara Românească vor plăti, în afară de vama principală în Suceava și o vamă de doi groși de grivnă în Bacău. Dacă vor aduce din Țara Românească fie piper, fie lână sau orice, vor plăti, pentru 12 cântare, o jumătate de rublă de argint „în Bacău” și o rublă întreagă în Suceava. Iar dacă vor duce postavuri la Brașov, atunci vor plăti în Bacău un gros și jumătate. La întoarcere din Transilvania, vor da de fiecare povară, la Bacău, doi groși. Dacă vor aduce pește de la Brăila, vor plăti la vama de margine Bacău câte un gros și jumătate de grivnă. În sfârșit, pentru ceara care o vor importa din Țara Românească sau de la Brașov vor da, de fiecare „piatră”, câte un gros „la Bacău” – cum arată și Mihai Costăchescu în „Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, volumul II, lași, 1932, la paginile 631-632.

– Este singurul document care atestă existența Bacăului? 

– Sunt anumite controverse în legătură cu prima atestare documentară a Bacăului, bazate pe unele informații post-datărilor respective, cum că ar fi fost chiar și mai devreme. Dar, un document scris, autentic, în care se menționează prima oară Bacăul este actul din anul 1408, dat pe 6 octombrie. Acest document privește informații la anumite înțelegeri privind punctele de vamă din Moldova, relațiile cu Polonia și acolo sunt atestate, pentru prima oară, câteva localități, între care Iași, Bacău, Adjud, Târgu Trotuș, în general orașe de vamă. Alte informații referitoare la Bacău nu sunt în acest document. Iar el este important pentru că face referire la o zonă mare din Moldova. Un astfel de document este un punct sigur de plecare în istorie, dar cu certitudine Bacăul a fost locuit cu mult înainte. Dacă la 1408 era târg de vamă, sigur avea deja câteva sute de ani vechime. Iar cercetările arheologice și consemnările regretatului istoric băcăuan Alexandru Artimon, dar și ale arheologului Viorel Căpitanu, demonstrează viețuire aici chiar cu peste o mie de ani înainte de Hristos. Nici nu putea fi altfel, date fiind condițiile naturale din zonă, propice vieții și apariției civilizației.

– În volumul de documente îngrijit de Mihai Costăchescu avem textul hrisovului dat de Alexandru cel Bun, scris în slavona veche, dar și traducerea acestuia. Unde se află originalul documentului și ce s-a întâmplat cu el?

– Documentul original se află la Moscova, unde a ajuns atunci când a fost trimis acolo și celebrul tezaur al României, împreună cu multe alte documente ale statului, la vreme de război. Dar el, cum spuneam, era deja cunoscut, pentru că a fost publicat la noi în volumul al doilea „Documente moldovenești”, volum îngrijit de Mihai Costăchescu, la Iași, în 1932. Deci, originalul este și acum la Moscova, dar prin anii ’70 s-a reușit să se facă o copie după el. O copie după acea copie inițială avem și noi, în Bacău, prezentată public an anul în care orașul a împlinit 600 de ani de la atestarea documentară. O facem și acum, la 615 ani, în ziarul Deșteptarea.