În ultimii ani, clasa politică occidentală a devenit tot mai des subiectul unei critici intense și a dezbaterilor aprinse. Îngrijorările legate de direcția și acțiunile acestor lideri au generat discuții aprinse în cadrul societăților occidentale. Întrebările cu privire la modul în care acești lideri au fost selectați, instruiți și manipulați pentru a-și promova propria agendă au devenit tot mai frecvente.
Actiunile liderilor occidentali din ultimii ani au dat naștere unor probleme greu de depășit pentru societățile lor. Decizii controversate, schimbări rapide în politica internă și externă, precum și polarizarea accentuată a opiniei publice au creat tensiuni semnificative. Acest climat de incertitudine și nemulțumire a alimentat critici tot mai intense și a pus sub semnul întrebării încrederea în clasa politică. În acest context, este legitim să ne întrebăm dacă aceste evoluții au fost rezultatul unui proces intenționat de modelare și manipulare a liderilor politici pentru a servi interese ascunse sau dacă ele sunt doar rezultatul unor schimbări sociale și politice complexe.
Nu ar fi de mirare dacă această clasă ar fi fost supusă unui proces de selecție, instruire și manipulare care a dus la transformarea sa într-un instrument pentru distrugerea culturii și societății occidentale. Nu că nu ar exista programe specifice pentru a recruta și instrui tineri promițători pentru funcții de conducere în guverne și afaceri.
Acești candidați ar putea fi aleși pentru a urma o anumită agendă și ar fi supuși unui proces de dezvoltare ideologică. Dacă ar fi așa, nu ar fi de mirare ca mulți dintre liderii recrutați să primească misiuni care să implice deconstrucția completă și reconstrucția societății conform unor modele ideologice specifice.
Pentru a pune în aplicare astfel de planuri, liderii politici ar trebui să aibă anumite caracteristici, precum narcisismul și capacitatea de a raționaliza orice acțiune. Ar putea fi selectați dacă au aceste trăsături și, apoi, instruiți să le dezvolte în continuare. Acești lideri vor putea adopta sisteme de credințe structurate, care sunt menite să le alimenteze narcisismul și să justifice acțiunile lor.
Nu ar fi de mirare dacă aceștia ar intra într-un program de spălare a creierului prin care vor adopta curente ideologice care le vor influența gândirea și acțiunile și care, în mod deloc surprinzător, îi va lăsa cu o totală lipsă de competență în abordarea problemelor complexe. Pentru că, în cazul în care s-ar urmări nu construcția, ci distrugerea, nu ar avea nevoie de competențe. Iar incompetența lor ar fi legată de o conștiință scăzută de sine și de nevoie emoțională puternică.
Să ne bucurăm că acestea sunt doar speculații și ipoteze fără legătură cu realitatea. Occidentul are cu siguranță o diversitate remarcabilă de lideri politici, fiecare cu propriile calități și abilități. De la cei mai inteligenți politicieni la cei mai inalți pitici, de la cei mai cinstiți escroci la cei mai mincinoși diplomați, fiecare aduce un set unic de competențe și abordări la masă. Iar competența duduie atât de tare încât acoperă fluieratul vântului de prin buzunarele cetățenilor.
Slavă competenței!
