Biblioteca orășenească „George Bacovia” din Buhuși s-a îmbogățit cu mai multe portrete, realizate de mari caricaturiști din lumea întreagă, care au fost parte a marii expoziții din Bacău – Portret – BACOVIA, realizată de artistul Victor Eugen Mihai – VEM. În ce parte a sălii de conferințe ai sta, ești ținta privirilor marelui poet simbolist, toate, dar absolut toate sunt inspirate din puținele fotografii ale lui Bacovia din ultimii ani de viață. El este Bacovia?
Anii trec, generațiile se succed, Bacovia este, acum, unul dintre cei mai citiți poeți, a rezistat timpului și criticii. Bacăul nu mai are doar statuia-idee a lui Bacovia, din centrul orașului, are și o pictură murală excepțională ca realizare, de pe strada Banca Națională. Un alt Bacovia, mai aproape de imaginea pe care ne-am dorit-o mereu, mai umană, cu un zâmbet enigmatic, în culori de toamnă.
Și, cu doar un an în urmă, un scriitor băcăuan, Adrian Jicu, scrie și lansează pe piața cărții un roman-document, intitulat, cum nu – Iorgu, publicat la Editura Humanitas. Din dragoste pentru Iorgu, Adrian Jicu l-a însoțit peste tot acolo unde cititori și critici i-au invitat. Iorgu a devenit în doar un an bestseller, uimind critica și cititorii la curent cu mersul literaturii. La sfârșitul săptămânii trecute, Iorgu și Adrian Jicu au fost la Buhuși, la Biblioteca care poartă numele Poetului. A fost o întâlnire-eveniment, o lansare ca o sărbătoare, o simbioză Bacovia – Iorgu, atmosfera și tonul aparținând poetului, romacierului, gazetarului de excepție Ion Fercu, care s-a dovedit și un inspirat moderator. Gazde ne-au fost Suzana Tăutu și Eduard Mihăilă, cei care știu să facă din bibliotecă un spațiu al cunoașterii și împlinirea curiozității. Au fost la întâlnirea cu romanul Iorgu și autorul Adrian Jicu public vrăjit de literatură, de poezie, de povești, un public care își dorea ca Iorgu să fie Bacovia și Bacovia Iorgu. Au mai fost acolo, în bibliotecă, elevi doldora de curiozitate, profesori, primarul și viceprimarul, consilieri, directori de școli, învățători, funcționari…Parcă altfel decât în alte părți!
Invitați, pe măsură: Marius Manta, critic literar, redactor al revistei ATENEU, criticul Petre Isachi – director al Revistei 13 Plus, Ion Dinvale, poet, Dumitru Brăneanu – poet, președinte al Filialei Bacău a USR, Ștefan Radu, gazetar – secretar general al Ateneului, Cornel Galben, critic și istoric literar, director al Revistei Cadran Cultural. Au fost două ore exploatate la maximum, fără pierderi, fără spații albe.
Marius Manta: Romanul este despre Bacovia și Bacăul de la 1900, care reface un traseu, altfel nu se poate Bacovia fără Iorgu și Iorgu fără Bacovia. Adrian Jicu nu este un cronicar, este un scriitor, care-și bazează povestea-istorie, în cea mai mare parte, pe documente, informații oficiale, din presa vremii, pe care le contextualizează și le îmbracă cu imaginație, inspirație, talent și, de ce nu, curaj.
Ion Dinvale: Este un roman excepțional, performanța autorului este de a sublima atât realul cât și ficțiunea, este aici o teroare a realității, a detaliilor. Este o inserție în biografie cu mijloacele specifice romanului.
Petre Isachi: În cele 48 de capitole se vede munca de sclav a autorului, Bacovia nu este Gheorghe, Bacovia nu este nici revoltatul de serviciu, Bacovia este excepția, este norocul Bacăului. Adrian Jicu s-a eliberat de toate paradigmele, de toate angoasele, iese din tipare și crează un roman-document care va rămâne și va intra în istoria literaturii române.
Ce-a spus Adrian Jicu? A răspuns punctual la toate întrebările publicului, mai ales a celui tânăr, precizând că nu a fost și nu este un mercenar, că a muncit mulți ani la această carte, a adunat și a așteptat până s-a creat starea de grație. Surprinzătoare a fost și afirmația că i-a fost teamă de Bacovia, că teamă i-a fost și de critică, de cititori.
La sfârșitul întâlnirii, parcă și portretele caricaturale ale lui Bacovia de pe pereți s-au mai umanizat și vedeam doar mai mulți Iorgu.