Există o adevărată bătălie pentru a descrie comunismul din România sub forma foametei și privațiunilor de tot felul. Este și firesc; băieții de la butoane trebuie să convingă lumea că acele avantaje din vremea când se construia socialismul nu au fost decât iluzii; educația gratuită, sistemul de sănătate, concediile la mare sau la munte, biletele gratuite la tratament, etc., nu au existat, au existat doar cozile la pâine și carne, întreruperile de curent, cartelele și Securitatea care te urmărea și la veceu.
Discuția este amplă, mai ales că vremurile dintre 1947 și 1990 nu au fost la fel, au existat perioade și perioade. Anii ’50 nu se pot compara cu anii ’70, de exemplu. Dar, ceea ce nimeni nu vrea să explice este motivul pentru care au existat privațiunile din anii ’80. De ce a fost nevoie să se dea pe cartela pâinea, carnea, uleiul, zahărul și așa mai departe? Cea mai facilă explicație care ni se dă este că sistemul economic socialist nu a mai putut ține pasul și că, în acest fel, comunismul românesc și-a arătat limitele. Această lămurire nu explică, însă, cantitățile imense de alimente exportate de România în acea perioadă.
Alții ne spun că austeritatea din anii ’80 a fost necesară pentru a plăti datoriile. Ceea ce este corect, dar de ce trebuiau plătite datoriile? Iarasi nu ni se spune decât că așa a decis dictatorul și cu asta se încheie subiectul.
Pentru a explica motivul pentru care în anii ’80 nu se găsea carne și lapte în magazine, trebuie să mergem înapoi în anii ’60, când URSS a propus așa-numitul „plan Valev” prin care țările blocului socialist urmau să se specializeze. Unele în siderurgie și construcții de mașini, altele în agricultură. Pentru România și Bulgaria se propusese să nu mai investească nimic în industrie și să devină două ferme – gigant care să furnizeze mâncare pentru blocul socialist.
Regimul comunist de la București a refuzat acest plan care ar fi însemnat ca România să renunțe la bruma de industrie și să devină o țară agrară. Bucureștiul avea de recuperat un decalaj industrial imens nu doar față de URSS ci și față de Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria. În fața refuzului României, URSS a refuzat să ofere creditele necesare industrializării iar țara noastră s-a orientat spre Occident, apelând la FMI și Banca Mondială.
Am fost prima țară socialistă care am primit credite de la cele două instituții, fără să ne dăm seama că acestea urmau să fie folosite de Occident pentru a face schimbări politice în Estul Europei. Eufemistic spus, „schimbări”. Împrumuturile au fost folosite pentru a forța România să devieze de la linia trasată de Moscova.
Aici trebuie făcută o paranteză: URSS a trecut cu vederea multe dintre derapajele României, mai ales cele din cadrul Tratatului de la Varșovia, dar nu era dispusă să ignore nicio deviație ideologică. Dacă vă întrebați de ce a avut loc invazia Cehoslovaciei și de ce în Polonia a fost instaurată Legea Marțială, acesta este răspunsul. „Primăvara de la Praga” a fost o deviație care a fost înăbușită iar, în ceea ce privește Polonia, Varșovia s-a temut de o invazie sovietică dacă acceptă cererile sindicatului Solidaritatea. Astăzi știm că Solidaritatea a fost o invenție a CIA, coordonată împreună cu Vaticanul.
Or, pe parcursul derulării împrumuturilor, au început să vină solicitări de la cele două organisme. Sub pretextul asigurării fluxului financiar necesar rambursării creditelor, se cerea creșterea prețurilor la alimente (ceea ce ar fi dus la nemulțumirea populației) sau modificări în economie. Puțină lume știe că „privatizarea” din 1982, prin care populația a fost forțată să cumpere „părți sociale” la întreprinderile românești a fost ideea Băncii Mondiale. A, nu știați că o parte din economia românească era privată? Și nu am pus la socoteală zona serviciilor, care era privatizată sub forma cooperativelor.
Conducerea țării a considerat că vor urma multe alte solicitări care vor intra în contradicție cu ideologia pe care trebuia să o respecte. Adică, dacă ar fi implementat solicitările Băncii Mondiale și ale FMI urma o invazie sovietică pentru a corecta „deviația”.
Acesta ar fi motivul pentru care s-a decis să se plătească anticipat datoria externă, pentru a ieși din această situație. Iar pentru a face rost de valută a început exportul masiv de alimente, ceea ce a dezechilibrat piața internă și a fost nevoie să se impună raționalizarea. Din același motiv, s-au redus și importurile, ceea ce a determinat o penurie de diferite produse care nu se produceau la noi.
Acum, v-ați fi gândit vreodată că în anii ’90 s-a mâncat salam cu soia pentru a se evita o invazie sovietică din cauza unei capcane financiare întinse de americani?
