În fragmentul Evanghelic din această duminică, Isus ne prezintă o altă parabolă despre împărăția cerurilor (Mt 20,1-16) și ne demonstrează încă o dată că logica lui Dumnezeu diferă mult de logica noastră umană.
Isus aseamănă împărăția cerurilor cu stăpânul unei podgorii care, dis-de-dimineață, trimite lucrători în via sa, înțelegându-se de la început cu ei și asupra recompensei pentru munca desfășurată. De-a lungul zilei, stăpânul tocmește și alți lucrători în vie, la diferite ore, iar la sfârșitul zilei îi răsplătește pe toți în mod egal.
Această parabolă, la o primă vedere, pare destul de nedreaptă. Cei care au muncit mai mult, nu meritau să primească mai mult?
Dincolo de dreptatea lui Dumnezeu, prin acest exemplu Isus ne vorbește despre chemarea lui Dumnezeu și despre răspunsul nostru.
Prin acest exemplu, Domnul explică de ce și păgânii au acces la împărăția lui Dumnezeu și pot experimenta iertarea și harul său. Poporul evreu era cel care lucra de la orele dimineții, care s-a străduit să păstreze tradiția și legile și a rezistat în fața amenințărilor. Păgânii sunt cei care au sosit mai târziu.
Isus ne învață că bunătatea și generozitatea lui Dumnezeu îi invită pe toți oamenii la o viață nouă în prezența sa. El vrea să ofere tuturor aceeași răsplată: viața veșnică. Cel mai important lucru în această parabolă nu este cât timp au lucrat cei tocmiți, ci faptul că au răspuns afirmativ chemării pe care au primit-o.
Putem aplica această parabolă și la viața noastră. Oamenii sunt chemați de Cristos în momente diferite din viața lor. Unii sunt botezați „dis-de-dimineață”, imediat după naștere. Alții experimentează o chemare din partea Domnului în adolescență, „în cursul dimineții”, alții la „amiază”, ca adulți, sau chiar la „spre seara”, ca persoane în vârstă. La orice vârstă putem fi atrași de Cristos și chemați să-l urmăm mai îndeaproape. Dumnezeu îi cheamă pe oameni în orice perioadă a vieții lor.
Parabola din această duminică nu se referă doar la evrei și păgâni, nu se referă doar la diferitele momente în care oamenii îl întâlnesc pe Domnul și la unicitatea chemării noastre. Este, de asemenea, o parabolă despre anotimpurile vieții. Indiferent de vârsta noastră, cu toții putem aduce roade în via Domnului.
La orice oră din zi și în fiecare anotimp al vieții noastre, Domnul ne cheamă și ne pregătește un loc și o lucrare în via sa.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
