Îmi vine greu să cred că aceste rânduri vor ajunge într-un fel sau altul la dumneavoastră. Țin, totuși, să le scriu, chiar dacă, la drept vorbind, m-aș bucura ca ele să nu vă găsească. Nu de alta, dar în bună parte (vorba vine, bună) au miezul trist. Trist precum decorul în care s-a desfășurat prima ediție a Memorialului dedicat dumneavoastră. Era de așteptat ca la Memorialul „Florin Grapă” lumea să umple Sala Sporturilor pe care, din primăvara lui 2022, o mai numim, știți bine, și „Narcisa Lecușanu”. Din păcate, tribuna a fost dezolant de goală.
Au părăsit-o și v-au părăsit oficialitățile din administrația locală și din sport, așa cum au făcut-o și majoritatea suporterilor, de meserie sau de ocazie, care, vreme de aproape trei decenii s-au bucurat de succesele dumneavoastră și ale echipei dumneavoastră, Știința, succese ce au devenit, în timp, ale tuturor băcăuanilor. Lor, celor care v-au uitat, să le fie rușine!
Asta în caz că știu ce înseamnă „rușine”. Trist, foarte trist este și modul în care arată azi fosta dumneavoastră echipă. Dacă ați vedea-o, cu siguranță că vi s-ar pune un nod în gât. O echipă tânără, e adevărat, dar fără niciun viitor. Fetele nu au nicio vină. Culpa este a celor care au permis și au făcut ca Știința să ajungă așa; și lor să le fie rușine! Acum, că mi-am luat aceste greutăți de pe suflet, să trecem la lucrurile frumoase. Memorialul gândit și organizat de fosta dumneavoastră elevă, Crina Bălțatu a fost cu adevărat un eveniment.
Sigur, dacă m-ar fi întrebat cineva, aș fi spus că la turneul Speranțelor mergeau poate mai bine două echipe din Bacău decât două din Iași, dar asta e o opine personală și, în definitiv, un detaliu. Importantă este imaginea de ansamblu. Una oferită de fostele voleibaliste ale Științei care au ținut să răspundă prezent la chemarea Crinei. Ela Herlea a venit de la Piatra, Daniela Donciu de la Iași, iar Angi Chivorchian s-a urcat dimineața în mașină și a părăsit Bucureștiul pentru a ajunge la timp la Memorial. Apropo: la cum se prezintă din punct de vedere fizic și la cum au evoluat în „setul de aur” al Memorialului, Angi, Crina ori Sorina Marian ar avea și azi loc în echipa Științei. Domnule profesor, v-ați fi bucurat să vă vedeți la lucru fostele eleve! Mai ales că toate purtau bluze omagiale, create special de clubul organizator, Sportland.
De altfel, și Costin, care a revenit astfel la microfon, a venit cu un tricou pe care era imprimată o poză cu dumneavoastră. În ce mă privește, am căutat prin dulap, am găsit și am îmbrăcat tricoul cu care am fost și la prezentarea oficială a Științei din octombrie 2019. A fost modestul meu tribut adus unor vremuri care, din păcate, nu se vor mai întoarce vreodată. Închei aici aceste rânduri care, dacă este să vă găsească, sper să vă găsească într-o lume mai bună. O sper din tot sufletul, mai ales că lumea în care trăim devine, pe zi ce trece, tot mai rea.
