Detest prefăcătoria, minciuna, infatuarea. Am rupt relații, de-a dreptul, (chiar multe) cu indivizii care, în ipocrizia lor, au vrut să-mi arate altceva decât sunt. „Să le fie de bine!”, le zic, oriunde ar fi. S-ar putea spune că sunt prea radical, uneori. Dar, asta e! Îmi asum această „patimă”, avertizându-i, totodată, pe fitecine, că nu accept fățărnicia, viclenismul, nici grandomania, în dauna adevărului, a cinstei, a modestiei. Îi prefer pe oamenii onești, deschiși, naturali.
Pesemne că i-ați văzut cu toții pe unii oficiali care se tot pozează, chiar și în cele mai sensibile momente, încercând să-și arate empatia. Îmi amintesc despre cum, prin anii ’90, un oficial local se poza alături de un copilaș creat „la beție”, părăsit de părinții naturali și „cazat” permanent într-un orfelinat, vestitul „leagăn de copii”. Părea așa de intim și de afectuos, politicianul! În poze, doar. Și o făcea cu atâta ipocrizie, încât fanfaronada asta sigur l-ar fi dezgustat și pe cel mai detestabil personaj din filmele noir. E damful grețos al prefăcătoriei.
Cum să mă fericească imaginea unora care, de pe patul clinicii, unde au fost să doneze sânge, rânjesc la camera foto, în încercarea penibilă de a arăta cât de îngrijorați sunt față de oamenii care suferă? I-aș fi îndrăgit, poate, mai mult dacă, dimpotrivă, își arătau modestia, lăsând să treacă neconsemnat, în comunicatele de presă, scurta lor prezență prin infirmerie, puținele secunde în care au simțit durerea împunsăturii de ac, infinit mai mică decât suferința bolnavilor cărora le era destinatat sângele. Până și în pandemie, se împopoțonau, la centrele de vaccinare, trimiși, cel mai probabil, la ordinul partidului, în coloană, pentru a se imuniza. Oare, printre ei, o fi fost și vreun „Gică contra” care să fi refuzat inocularea?
Ar fi fost, într-adevăr, un gest de consemnat (sau, poate, nu), dacă ar fi donat un organ, sau dacă ar fi renunțat la avere, trăind restul vieții în modestie și în meditație. Mă gândesc, firește, la modestia lui Iisus, când se adresa slăbănogului, paralizat, de mult timp, atunci când l-a întrebat „Vrei să fii făcut întreg?”, nu „Vrei să te vindec?”. Socot că, El, Mântuitorul evita, prin modestia Sa, a se face cunoscut lumii. Altfel nu s-ar fi retras discret, după ce i-a spus bolnavului să se ridice, să-și ia patul și să umble, subliniind, totodată, „cruzimea oamenilor sănătoşi din cetate”.
În opoziție cu smerenia lui Iisus, oficialii noștri urmăresc mai puțin oferirea ajutorului celor bolnavi și în nevoi, și mai curând acumularea capitalului de imagine, care să-i ajute la apropiatele alegeri.
