Ion Simionescu (n. 10 iulie 1873, Fântânele, județul Bacău, România – d. 7 ianuarie 1944, București) a fost un geolog și paleontolog român, membru titular (1911) al Academiei Române.
Orfan de mic, viața sa a fost modelată de la o vârstă fragedă de bunica sa înțeleaptă. Cu toate obstacolele, a ajuns să devină una dintre cele mai strălucite minți ale științei românești.
După absolvirea liceului, Ion a hotărât să-și îndeplinească visul și să se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași. Acolo, a avut șansa de a fi îndrumat de doi mari savanți ai vremii, chimistul Petru Poni și geologul Grigore Cobălcescu. Acești mentori au fost sursa sa de inspirație și cunoaștere, îndrumându-l pe calea științei.
Specializându-se în geologie și paleontologie, Simionescu a devenit profesor la Universitatea din Iași în 1900, la doar 27 de ani. A fost un îndrumător devotat pentru studenții săi și un cercetător pasionat, contribuind semnificativ la înțelegerea geologiei României. După 29 de ani de activitate la Iași, a fost chemat să preia catedra de geologie de la Universitatea din București, succedându-l profesorului Sabba Ștefănescu.
Cu toate că activitatea didactică și de cercetare a lui Ion Simionescu era impresionantă, el și-a dorit să împărtășească știința cu publicul larg. A devenit cunoscut pentru cărțile sale și pentru activitățile de popularizare a științei, făcând știința accesibilă și atractivă pentru toată lumea.
Dar contribuțiile sale nu se opresc aici. Fiica sa, Cecilia Maria Simionescu, a devenit celebră sub pseudonimul Sanda Marin, autor al unei faimoase cărți de bucate. Astfel, influența familiei Simionescu a ajuns în bucătărie, lăsând o amprentă în gastronomia românească.
Cu o educație solidă și o pasiune neobosită pentru geologie și paleontologie, Ion Simionescu a avut un impact profund asupra științei și învățământului din România. A scris primul și singurul tratat de geologie din literatura românească, folosind materialul oferit de solul patriei. De asemenea, volumul său „Introducere în paleontologie” a servit ca bază modernă de documentare pentru învățământul superior în acest domeniu.
Dar Ion Simionescu nu s-a limitat doar la predare și scriere. El a fost un pionier în organizarea laboratoarelor de geologie și geografie la Universitatea din Iași, înțelegând că un învățământ modern trebuie să se bazeze pe practică și realitățile vieții. A fost, de asemenea, un pedagog și educator remarcabil, contribuind la dezvoltarea învățământului românesc în toate gradele.
Recunoașterea sa în lumea științifică a fost de necontestat. A ocupat poziții de conducere în societăți științifice, inclusiv cea de președinte al Academiei Române. Lucrările sale au fost folosite în elaborarea unor mari tratate și monografii în paleontologie și stratigrafie. Colecțiile sale de fosile și biblioteca sa de specialitate sunt acum comori inestimabile pentru cei care continuă să lucreze în domeniul științific.
Astfel, viața lui Ion Simionescu este un exemplu strălucit de dedicație, pasiune și contribuție la știința și educația din România. Un erou al cunoașterii, el a luminat calea pentru generațiile viitoare, lăsând o amprentă indelibilă în istoria științei românești.
