În zilele copilăriei mele, orașul nostru devenea un loc plin de viață și savoare în fiecare vară. Era vremea mustăriilor.
Mustările erau organizate de obicei într-un spațiu deschis. Mustul, adevărata vedetă a evenimentului, era servit în oale reci și aburinde, cu gustul dulce-acrișor și răcoritor. Privindu-i pe oameni cum se adunau în jurul butoaielor de must și își umpleau ulcelele, nu puteai să nu simți bucuria colectivă și conexiunea cu tradițiile noastre.
Pastrama de oaie era o altă delicatesă apreciată la mustării. Aromele bogate ne făceau să ne simțim ca într-o poveste din vremuri vechi. Și cum puteai să nu te lași tentat să gusti din acele mici bucăți fragede și gustoase, rumenite la foc deschis?
Iar micii, nelipsiți de la orice grătar erau o explozie de gusturi în gura ta. Aromați cu mirodenii secrete ale fiecărui producător, din carne de porc sau oaie, erau mâncați cu poftă. Simțurile noastre erau cucerite de un amalgam de arome și texturi.
În acele zile, mustările erau o ocazie de bucurie și comuniune, unde vecinii se întâlneau, prietenii se reuneau și străinii deveneau prieteni în jurul mesei. Amintirea acestor mustării de altădată este una dulce și plină de nostalgia timpurilor bune, când timpul părea să se oprească și gusturile și mirosurile verii ne încălzeau inimile și sufletele. Cu toate schimbările din lumea noastră modernă, amintirea acelor zile de vară pline de must, pastramă de oaie și mici rămâne vie și ne aduce un zâmbet nostalgic pe buze.
