Conflictul de peste graniță, care în niciun caz nu este unul între Ucraina și Rusia, ci între NATO și Rusia, seamănă tot mai mult cu Al Doilea Război Mondial, în special în ceea ce privește abordarea occidentală asupra Frontului de Est. Mai pe șleau spus, modul în care Ucraina – de capul ei sau la sfatul consilierilor NATO – a condus ostilitățile seamănă destul de mult cu maniera în care Hitler a distrus orice speranță în victoria Wehrmacht-ului în Rusia.
Comparația cu Hitler nu este tributară acuzațiilor de nazism aduse ucrainenilor; vorbesc despre amestecul brutal al factorului politic în pregătirea și conducerea ostilităților, cum Hitler s-a amestecat în planurile generalilor săi, modificându-le după bunul său plac, la fel a făcut și Zelensky în Ucraina.
Înainte de toate, să amintim de o greșeală strategică pe care au făcut-o și germanii și NATO: Germania a subestimat resursele economice, umane și industriale ale Uniunii Sovietice, crezând că va putea înfrunta rapid și ușor URSS-ul. NATO a considerat Rusia o țară epuizată economic, al cărei singur avantaj era dat de rezervele de petrol; prin urmare s-a crezut că poate fi ușor înfrântă prin sancțiuni economice, iar o armată bine antrenată ucraineană ar putea să pună cu botul pe labe trupele rusești.
Ideologia nazistă a dus la decizii militare iraționale, cum ar fi persecuția evreilor și a altor grupuri, în detrimentul efortului de război. La fel s-a întâmplat și acum: rușii (și bielorușii) au devenit cetățeni de mâna a cincea, sunt concediați în Occident, li se interzice participările la competițiile sportive, și așa mai departe.
Germania nu a reușit să câștige sprijinul populațiilor locale din teritoriile sovietice ocupate, ceea ce a afectat controlul și rezistența partizanilor. În Estul Ucrainei, în zonele locuite majoritar de etnici ruși, trupele Kievului nu au făcut nici cel mai mic efort să se facă plăcute; încă din 2014, de la Maidan, a existat o campanie de teroare care a produs circa 15.000 de morți în rândul civililor. Forțele paramilitare ucrainene spuneau că merg în „safari” când plecau în raidurile împotriva civililor din Donetk. Să mai amintim de scandalul care a izbucnit după ce s-a descoperit că membrii Batalionului Kraken violau copiii și filmau acest lucru cu telefoanele. Totul este bine documentat de presa occidentală; trebuie doar să răscoliți arhivele.
Hitler a ignorat sfaturile experților militari și a luat decizii critice în funcție de convingerile sale personale: a insistat asupra apărării Stalingradului în loc să permită retragerea. Hitler a ordonat păstrarea trupelor germane în Crimeea până în ultimul moment, în ciuda faptului că situația era disperată, ceea ce a dus la pierderea unui număr semnificativ de soldați germani. În bătălia pentru Bahmut, Zelensky a interzis retragerea trupelor din oraș, după cum dorea conducerea militară; a insistat să se poarte lupte de apărare în ciuda pierderilor uriașe. Se vorbește despre 75.000 de soldați morți sau răniți la Bahmut din cauza refuzului președintelui de a se retrage.
Hitler a insistat asupra lansării unei ofensive înainte de a avea toate resursele pregătite pentru Bătălia de la Kursk, care a devenit cea mai mare bătălie de tancuri din istorie și s-a încheiat cu o înfrângere germană semnificativă. Ofensiva începută în iunie și anunțată intens cu luni înainte este pe cale să se încheie cu un eșec pentru Kiev. Ucrainenii au pornit la luptă deși nu aveau sprijin aerian, nu distruseseră artileria rusă, nu aveau cum să treacă prin câmpurile de mine.
Hitler a ordonat transferul trupelor de pe frontul de est către Africa de Nord în timpul Bătăliei din El Alamein, slăbind astfel efortul de război împotriva Uniunii Sovietice și contribuind la înfrângerea în Africa. Zelensky a ordonat o ofensivă în două direcții strategice: în loc să se concentreze în zona de sud pentru a încerca să străpungă spre Melitopol, și-a trimis o parte din forțe să elibereze Bahmutul. Rezultatul a fost un eșec într-o parte și în cealaltă.
Germania nu a fost capabilă să se adapteze la schimbările situației de pe frontul estic și a continuat să insiste pe strategiile eșuate, în ciuda pierderilor mari. Strategia ucraineană este să atace la nesfârșit aceleași și aceleași puncte, pierzând de fiecare dată echipament și oameni.
Germania nazistă a folosit o propagandă intensă pentru a controla și manipula opinia publică atât în Germania, cât și în teritoriile ocupate. Cu toate acestea, în cele din urmă, resursele limitate ale țării, eforturile militare ale Aliaților și dezvoltarea evenimentelor pe fronturile de luptă au avut un impact mult mai mare asupra rezultatului războiului decât propaganda. E aceeași situație și în Ucraina.
Doar că multă lume încă nu vede că împăratul e gol.
